vineri, 3 decembrie 2010

Nikita Hruşciov urlând la Poet



           7 martie 1963. Kremlin. Întâlnirea oficială a conducerii de partid sovietice cu intelectualitatea de creaţie. Nikita Hruşciov, mahăr pe toate liniile, se dezlănţuie, urlă la tinerii artişti, înjură, ameninţă, inclusiv pe poetul Andrei Voznesenski, precum se vede şi din fotografia momentului. Partinicul îi strigă scriitorului: „Cară-te, domnule Voznesenski, la stăpânii dumitale! Voi ordona să ţi se iscălească paşaportul pentru străinătate!"

Aici se aude urletul lui Hruşciov în adresa Poetului:

           Astfel se punea capăt la ceea ce se numise dezgheţul hruşciovist, destalinizarea societăţii sovietice. Reîncepea îngheţul. Partidul nu digera arta noua, USSR – degera din nou. Şi se întâmpla cel mai benefic paradox: în loc să oprească putrefacţia, gerul o aţâţa, o stimula! Peste un sfert de veac, ţara sovietelor, imperiul-putregai se spulbera.
     ...Şi totuşi, rezistenţa prin cultură nu a fost vorbă în vânt...

  l. b.

Andrei VOZNESENSKI (1933 - 2010)

* * *

Să-ţi ştii locul, frumosule zdrenţăros,
hippy dat cu protestul!
Bate în uşa casei respectuos,
şă-ţi ştii locul.

Ţi-am interzis să te mai obrăzniceşti, tinerelule.
Ca să-mi faci în ciudă, o dai cu băutul.
Locul tău e între icoane şi stele.
Să-ţi ştii locul.


SECETĂ


Spălând în grădină maşina,
Voi trece drumul zgrunţuros,
Să-i spăl plopului picioarele,
Cum păcătoasa – pe-ale Lui Hristos.

Şi ploaia ce ne-a ocolit mereu
Veni-va peste grâu, peste ovăz.
Şi sufletul mi-l va spăla cum spală
Picioarele păcătoşilor Hristos.

Traducere de
                  Leo Butnaru

6 comentarii:

  1. Bine amintit, ideea în care zvonul provenise de aici, că Hrusciov la O.N.U., fiindcă cineva pomenise de cultură şi-a scos pantoful şi a bătut o dată cu el, tare, în masa de unde perora.

    Mai târziu, peste zeci de ani, G. Bush a fost lovit de un pantof la Bagdad, în Irak, după cel de-al doilea război Americano-Irakian, ca formă de protest din partea unui ziarist autohton. Oricum, chiar Afrodita se apără cu o sanda...

    http://scorchfield.blogspot.com/2010/09/sandaua.html

    ceea ce în sine nu reprezintă decât o altă formă de protest. Mult mai târziu toate acestea - scriu la ceea ce ai scris tu, vor intra în mit, şi nu aşa le stă bine? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. leoteodor100@gmail.com3 decembrie 2010 la 22:25

    Din păcate (sau poate din... fericire), şi cazul de la la ONU, când "inteligentul" Hruşciov a dat cu pantoful în tribună a fost/este adevărat. În internetul rusesc se află este plasat şi cazul "sonor", cu lătratul liderului de partid unic şi buldog la tinerii artişti, inclusiv la Voznesenski. Unul dintre cei "lătraţi" atunci, în 1963, sculptorul Ernst Neizvestnâi (se traduce: Necunoscutul), i-a modelat piatra tombală acelui... Hruşciov. În alb şi negru.Impresionantă, sugestivă. Artistul, sculptorul a(u) fost mai înţelegător(i), superior(i) execrabilului politician.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pretuite Leo Butnaru,
    bine venita si necesara aceasta aducere aminte.
    Desigur, daca permiti, as prelua si eu, pe blogul meu, imaginea acestei teribile confruntari intre Poet si Dictator.
    Felicitari pentru continutul de ansamblu al blogului!
    Cu sentimente fratesti,
    Vasile Gogea

    RăspundețiȘtergere
  4. faine poezii. si fain traduse!!! O sa le preiau si eu pe blogul meu, cu permisiunea lui Leo!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc, Dumitre. Sigur, le poţi prelua. Îţi va mulţumi şi umbra lui Voznesenski.

    RăspundețiȘtergere