duminică, 9 octombrie 2011

Vera PAVLOVA / Вера ПАВЛОВА (Din: Poesis internaţional, 6/ 2011)


                        

S-a născut la Moscova (1963). Absolventă a Colegiului „Şnitke” şi a Academiei de Muzică „Gnesin”, specialitatea Istoria muzicii. Până la 18 ani, cu binecuvântarea celebrului compozitor Aram Haciaturian (Baletul „Spartacus” cu „Dansul săbiilor”!) se pregătea pentru o carieră de compozitor. A activat ca ghid la Casa-muzeu „Şaleapin”, publicând eseuri muzicologice. Circa 10 ani a cântat într-un cor bisericesc, concomitent conducând atelierul de creaţie literară pentru copii „Stelele Zodiacului”. Începe să scrie versuri la vârsta de 20 de ani, primul grupaj publicându-l în revista „Iunost” (Tinereţea). Ajunge populară după ce ziarul „Segodnea” (Azi) îi publică 72 de texte cu o postfaţă de Boris Kuzminski. Evenimentul născu mitul că ceea ce este dat drept poetesa Vera Pavlova nu ar fi decât o mistificaţie. A editat 15 cărţi, printre care: „Animalul ceresc”, 1997; „Limbaj secund”, 1998; „Linia de ruptură”; 2000; „Al patrulea vis”, 2000; „De ambele părţi ale sărutului”, 2004; „Bagaj de mână”, 2004-2005; „Tâmpita înţeleaptă”, 2008; „Femeia. Regulament de utilizare”, 2011.
Laureată a Marelui Premiu „Apollon Grigoriev” (2000), a Premiului Special „Cont moscovit” (2003), a Premiului „Antologia” (2006). Poemele sale au fost traduse în peste 20 de limbi.
Locuieşte la Moscova şi New York, soţul ei fiind fost diplomat american, actualmente traducător din limba rusă.


*     *     *

Ei sunt îndrăgostiţi şi fericiţi.
El:
– Când nu eşti,
mi se pare
că pur şi simplu ai ieşit
în camera vecină.
Ea:
– Când ieşi tu
în camera vecină,
mi se pare
că nici nu mai eşti.


*     *     *

Gândul nu s-a copt, dacă
nu încape în patru rânduri.
Iubirea nu s-a copt, dacă
nu încape într-un singur ah.
Versurile n-au reuşit, de-aş începe
a căuta rima şi a respecta ritmul.
Viaţa nu reuşi, dacă
nu încape într-un da.


*     *     *

Muza te inspiră când vine.
Soţia te inspiră când pleacă.
Amanta te inspiră când nu vine.
Ai vrea să fac toate astea concomitent?


*     *     *

Mă ţii în braţe – crezi că m-ai şi prins?
Trupul mi-l voi părăsi, coadă de şopârlă.
Şi ce îmi căutai tu-ntre picioare,
Va trebui să cauţi între stele.


*     *     *

Pe sfert – ovreică
Pe jumătate – muziciană
Trei sferturi – jumătatea ta.
Cam cine sunt eu – sută la sută?



*     *     *

Îţi sărutam mâna.
Dar se dovedi că mi-o sărut pe a mea.
Zău?
Nici să observ!...


*     *     *

Stăteam în faţa oglinzii
învăţându-mă a spune nu.
Nu. Nu. Nu.
Dar imaginea oglindită spunea:
da.


*     *     *

Nu atât de meticulos, Doamne!


*     *     *

Cu cât mai uşoară-i 
                      cu atât mai tandră-i atingerea
hipertandră de parcă nici n-ar atinge pielea
însă continuând să fie atingere
întruchipând tandreţea în stare pură
prezicând: pielea-n humă se va preface
iar tandreţea va deveni căldură şi lumină
astfel tandreţe ne pregăteşte decorporalizarea
şi ne învaţă să ne rugăm nemuririi


*     *     *

Eu sunt râma,
geniul drumului,
eu – stăpânul pământului
pe care îl înghit
de el înghiţită fiind,
eu – în el, el – în mine,
călătorul şi drumul,
ieroglifa şi robul
ploii


*     *     *

butoanele telefonului aduc
a mătănii
Doamne iartă
e ocupat


*     *     *

Adormii cu un vers în gură.
Mă trezii – nu e, l-am înghiţit.
După aia ziua întreagă mă duru burta.


*     *     *

În loc de spinare ţârcovnicul are
tencuiala peretelui de biserică
În loc de spinare necuratul are
un strat de ciocolată glazurată
Politicianul în loc de spinare are
încă neucisa blană a ţării
Amantul în loc de spinare are
partea opusă a Lunii


*     *     *

o mulţime de cuţite
dar taie numai unul
o mulţime de pixuri
dar scrie numai unul
o mulţime de bărbaţi
dar te iubesc doar pe tine
în fine
poate ascuţi şi tu cuţitele astea

*     *     *

Mă îndrăgostii nu până peste urechi – până la brâu.
Iar mai sus de brâu – e partea otova cuviincioasă.
Dragule, ia palma de pe sânii mei
de pe partea-mi cea mai neruşinată!


*     *     *

„Otello” în teatrul umbrelor.
Gelozia mai mare decât iubirea.


*     *     *

La şcoală mă îndrăgosteam de profesori.
La universitate înmormântam profesorii.
Cam aceasta ar fi şi deosebirea
dintre învăţământul mediu şi cel superior.


*     *     *

Tinereţea mi-a dăruit prietene.
Maturitatea mi-a dăruit prieteni.
Bătrâneţe, eu o să ţi-i dăruiesc ţie.



Traducere şi prezentare
                         Leo Butnaru

Un comentariu: