Comentând, şocat, exclamativ o imagine pe care am postat-o pe facebook („Haoleo, cam sinistru acest cântar…”), colegul Vasile Gârneţ mi-a declanşat o revelaţie; adică, mi-a dat, cred, o dezlegare a ideaţiei tainice a compoziţiei – da, terifiante, – în cauză despre sensurile căreia, evidente sau discrete până la abis subliminal, nu aveam o ştire cât de cât explicite nici atunci, în seara zilei de 20 octombrie, când bliţam/ blitzam (un… barbarism, ar zice lingviştii puritani?) cu obiectivul Canon-ului spre cei doi prunci canon-iţi, nici după ce am descărcat. Avem doar o vagă presupunere de ceva mai mult decât ce se vede, astfel că, pe facebook, am scris doar o legendă „în childuri”: „Doi gemeni, un cântar (şi nu numai, se pare) în Muzeul Paradjanov din Erevan”. [Serghei Paradjanov fiind un regizor de film excepţional care, de altfel, a debutat cu două pelicule inspirate din teme moldo-române: „Basm moldav” (1951) şi „Andrieş” (1954)].
Ei bine, anume reacţia prietenului Vasile Gârneţ m-a dumirit mai mult asupra răului din imagine cu două căpşoare de gemeni puse pe talerele unui cântar ordinar de piaţă. Asta e, asta a fost: parcă lumea nu a început cu doi gemeni pe... cântar? Cain şi Abel... Dar Castot şi Polux, simbolizând dragostea frăţească, însă ucişi de verii lor (să nu le mai dăm numele)?... Apoi Romul şi Remus, gemeni, fii ai zeului războiului, Marte?... Cică unul l-ar fi ucis pe celălalt...
Au mai existat perechi de gemeni desperecheate de ucidere de frate sau alte drame, cum ar fi cea a fiilor lui Zeus, Amfion şi Zetos, de asemenea zei sau eroi gemeni. Heracle avea şi el un frate geaman, Ificles ; între ei era o diferenţă de o noapte, iar Alcmena îi concepuse, respectiv, cu Zeus si Amfitrion. Fraţi gemeni sunt Autolicos (bunicul lui Ulise) şi Filamon; nefericita profetesă Casandra şi Helenos; Clitemnestra şi Elena; Molionizii, Euritos…
Sigur, mai e ceva, ziceam, în atât de nesigura şi sinistra compoziţia cu cântarul şi gemenii, ceva de dincolo de aparenţe, din subconştient şi din predestinaţie umană... Şi ar fi pe aici prin preajmă, după vreun gărduleţ de cuvinte, şi domnul Freud sau discipolii săi, însă noi nu vom sări pârleazul, pentru a ne întinde prea mult la vorbă în faţa unei legende, dar şi realităţii, de cândva, dar şi prezente, care ar putea fi rezumată la o parafrază de dicton: în loc de sau dimpreună cu – Memento mori să reţinem şi – Memento geminos…
Ce bine ai comentat!
RăspundețiȘtergereFotografia, de fapt compozitia cu cei doi gemeni pe cantar..., e ca un sfarsit de lume, o privire oarba spre ceea ce s-a intamplat. E un fel de sadism, o cruzime finala a pruncilor...
Pe scurt: e tare deranjanta la privit.
Zici şi tu bine, ducând spre altă parafrază: un început de lume ca un... sfârşit al ei. Azi am vizionat a repetata oară celebrul film al lui Paradjanov, "Saiat-Nova" (după ce l-au hăcuit cenzorii, se numea "Culoarea rodiei"), din unele cadre reţinând imaginile anumitor obiecte, compoziţii, ajunse exponate în muzeul din Erevan. E în film şi un prunc-titirez, ce apare, într-o înrămare, giratoriu, de câteva ori. Să ne gândim şi la el, e acolo o semnificaţie tainică, probabil. Sau, mai multe... Apoi încă nu am dat de urmele unui documentar, "Amintiri despre Saiat-Nova", în care apar fragmentele hăcuite de cenzură care s-au păstrat ca printr-o minune. O să încerc să-l găsesc prin colegii din Erevan.
RăspundețiȘtergere