Poemul săptămânii

Indirect despre vorbirea directă

                       de Leo Butnaru

Vorbire. Parcă ţi-ai scote spini din gâtlej

accentuat metaforic vorbind – din inimă

din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi

                                                                       unele

                                                                       peste

                                                                       altele

şi din lemn de trandafir alb – reconstitui tu în memorie

imaginea de pe planşele de la lecţia de anatomie –

nici pe una dintre ele nu erau înfăţişate ţesuturi sângerânde

                                                                                     ca sub

                                                                                     coroana

                                                                                     de spini.

Această vorbire e ca o scoatere de spini din propriul gâtlej

din propria inimă fiind şi ca o anulare a amestecului de sensuri

                                                                                şi de senzaţii

în melanjul lor provocator de nelinişte

vorbire directă care ar putea anunţa o noapte mai puţin întunecată

(dar şi gluma neinspirată că – pe cerul negru al gurii –

stelele se văd mai luminos...).

Temperarea lăcomiei – anihilarea excesului de senzitiv şi gust

renunţarea la vinuri înspumate şi dulceţuri provocatoare

care probabil însoţesc omul încă din pruncie.

Vorbire directă. Un mod de a-ţi deparazita cartilajul traheii

coardele vocale de semnele de exclamaţie ale spinilor

şi gâtlejul e deja tot mai liber

ceea ce nu se poate spune şi despre inimă – sclava propriei tiranii

                                                                         despre care indirect

este şi această vorbire directă.