miercuri, 21 martie 2012

21 martie: ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI




Leo BUTNARU


Regula generală

Poezie
dulce-amară
pe nimeni nu l-ai făcut
cu adevărat fericit
ci doar
(mulţam şi pentru atât)
mai puţin nefericit
l-ai făcut.

(8.III.1988)

Vocativ


                        Hermes, pies i gviazda.
                                      Zbignev Herbert
                              

În timp ce gândeam că e dificil să fii Hermes

să ai aripi la picioare
ceva mai sus de călcâie lângă oul-gleznei
unul din inconveniente simţindu-l chiar la
cea mai banală trecere printr-o
mahala oarecare unde
cine ştie ce javră jigărită
te-ar putea încolţi de zeieştile-ţi atribute
în timpul ăsta de abatere mitologică
îi văd pe ăia cu Pegaşii
văd legiunea lor care alcătuieşte cavaleria uşoară a
poeziei
şi pe ceilalţi îi remarc - pe
infanteriştii Parnasului
pe teluricii pedestraşi jertfitori în
numele unei victorii care-i interesează
pe atât de puţinii patrioţi
ai Universului. În timp ce mă gândeam la
Hermes Trismegistos
în variabila sa ipostază de
ocrotitor al scrisului şi purtător de veşti
şi cum Hermes cu aripi de laur la tâmple  nu se arăta
nu se arăta nu se arăta! mi-am zis
să aflu vestea care mă interesează de la cavaleriştii sau
pedestraşii Poeziei
strigându-le: „Hei! Care dintre domniile voastre ştie
ce mai face Nichita Stănescu?!”
                                                      Şi mi-a răspuns
întrebând la rându-i
un infanterist arătos: „Care anume?”
„Cel blond ca un înger”, am precizat. “A-a! Păi el
e îngerul de pază al lui Vergiliu. L-am auzit cum
pe când trecea prin nişte cercuri infernale
i se adresă latinului: Tu călăuz
tu domn şi tu maestru”.

(10.IV.1994)

Poemul de identificare
a propriului său protector

                                N-am uitat nici de (…)
                               Sfântul Pafnutie, Sfântul Ioan Scărarul,
                               Sfântul Sisoie, Sfântul Ermolaie,
                               Sfântul Terapont…
                                                                    Ştefan Baciu

Sfinte Terapont ocrotitor al

poeziei terra-pontice-euxine a poeţilor români
te implor să n-o faci de oaie
precum Sfântul Ermolaie
care a uitat că i s-a dat în cerească grijă
politica aceasta carpatină ce miroase a
laptele caprelor nărăvaşe din Bucegi după care
căprarul aleargă forfotind de înjurături cu
dumnecaţi şi papuceii diverselor divinităţi.
Sfinte Terapont reazem al
poeţilor români din Terra-pont-euxină
pari a fi unica sanctitate ce ştie că poezia
este zona de tropice a acestor suflete care
rând pe rând nu cred să înveţe a muri vreodată
zona abundenţelor de tot felul – cu
jungle de semnificaţii cu
îndoieli luxuriante
uneori dadaiste şi
lianele desperărilor din care maimuţe clinice
încovrigesc ştreanguri
arătându-ni-le cu subînţelesuri. Dar
poeţii rezistă  tentaţiilor macabre
unii dintre ei – o ştii prea bine
Bunule Sfinte Terapont – chiar
din unealta supliciului bahic şi-au făcut
pahar pentru candelă
reîntorcându-se la psalmii poeziei care
în egală măsură merg spre zeu şi
spre om efemer – acesta
stârpitor de singurătate prin harul ctitoritului
oarecum mai norocos decât zeii noştri de tranziţie la
ei înşişi
nepreocupaţi de evoluţie ci de
statornicie cică preocupaţi drept clişeu multiplicat la
xeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi ruga
şi iartă-mă pre mine maculatul că
te-am decretat Sfinte drept părinte proteguitor al
merituoasei dar nedreptăţitei Poezii Române în care
îndrăznesc să cred că se află şi inima mea cum
în mijlocul unei uriaşe rodii una din seminţe se află între
două elipse împurpurate… însângerate…

(14.IX.1996)

Acces

Un permanent acces spre ceva inaccesibil – Poezia
ca un plin ce caută alt plin
în sine însăşi
ca propria sa re-întâmplare
ca propria sa re-splendoare.

Poezie! Poezie! strigai
pentru a face legătură între
haoticul miracol al pre-naşterii şi
miracolul de apoi
al nopţii nopţilor
al morţii morţilor.

Poezie, poezie! strigai a doua oară
după care
Dumnezeu vorbi o singură dată
şi eu de un milion de ori ascultai
de fiecare dată rămânând
în unicul spaţiu al Adevărului
mereu în mine şi totdeauna
deloc lesne de priceput
                                     Poezie...

(11-12.VI.1998)

Ea şi coperta a IV-a

Din cărţile mele
poezia i se adresează lumii:
„Sunt aici împreună
cu cobaiul meu”, zice
scoţând degetul printre file
                                            şi
arătând spre poza mea
de pe coperta a IV-a.

(20.VIII.2005)


Pasărea raiului


Ministerul culturii globului pământesc
a anunţat campania de răspândire a
poeziei la sat...

Să fim realişti:
                        pentru ţăran
pasărea-paradisului e
cocoşul din zeamă...

(VIII.2005)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu