joi, 17 mai 2012

SEMNAL: O ANTOLOGIE DE MANIFESTE


Leo BUTNARU

MANIFESTELE AVANGARDEI RUSE

Antologie, prefaţă, traducere şi note de
 Leo BUTNARU


DE LA O PALMĂ DATĂ GUSTULUI PUBLIC – SPRE DEPARAZITAREA CREIERULUI

(fragment din prefaţă)

Prezenta antologie, pe care o propun cititorului nostru, încorporează mostre de manifeste  exclusiv  avangardiste, fiecare dintre ele reprezentând un credo colectiv sau unul personal. Însă şi în cazul când un manifest sau altul este elaborat de un singur autor, se întâmplă ca el să exprime o poziţie mai generală, o platformă pe care se situează mai mulţi afini întru teorie şi practică artistică. În majoritatea acestor declaraţii, de cele mai multe ori, , grupul sau unicul pretind în mod intransigent o modificare radicală a paradigmelor, canoanelor, şcolilor şi curentelor de până la ei, anunţând noi modalităţi de valorificare estetică, artistică a lumii. Ruptura categorică s-a produs în confruntarea futurismului cu simbolismul, cu care, de altfel, era în opoziţie şi akmeismul (zis şi: adamism), numai că acesta o făcea într-un chip moderat, caracteristic pentru semnatarii notificărilor inter-colegiale, cum ar fi Nikolai Gumiliov (Moştenirea simbolismului şi akmeismul), Serghei Gorodeţki (Unele curente în poezia rusă contemporană) sau Osip Mandelştam (Dimineaţa akmeismului), toate scrise sau publicate în anul 1913. Cei mai impetuoşi, însă, în atacurile asupra tradiţiilor anchilozante s-au arătat futuriştii şi cubofuturiştii. Chiar în vremurile când akmeiştii se delimitau treptat de simbolism, Burliuk, Maiakovski, Krucionâh şi Hlebnikov publicau, provocator, manifestele O palma dată gustului public (1912), Juvelnicul juzilor (1913), Cuvântul autotelic (Hlebnikov, Krucionâh, 1913), rămânând în continuare incitanţi, agresivi, sfidători, precum în Duceţi-vă dracului!, când celor patru li se alătură ca semnatar Igor Severeanin care fondase mai înainte „Şcoala intuitivă”, declarată ca: Ego-futurism universal, viitoare paradigmă a vieţii şi artei. Dintre „lupii singuratici”, l-am aminti pe Anton Sorokin care, în 1919, îşi lansa propriul manifest, specificând că e unul al „geniului Siberiei” şi că „nu se referă la idioţi, cretini, beţivani şi la cei care au gologani, astfel că această pleavă a vieţii poate să nu se deranjeze cu cetitul lui”.
Şi încă un element definitoriu: dacă scriitorii de până la avangardişti, să zicem simboliştii, căutau să se unească prin declaraţiile lor, să se consolideze, manifestele avangardei  par a avea un caracter centrifug, ducând la singularizare, la răzleţire, inclusiv în mediul uneia şi aceleiaşi asociaţii sau grupări scriitoriceşti. De obicei, manifestele avangardiştilor erau concepute în spirit combativ, ca armă, de unde, nu de puţine ori, terminologia militară, tonalitatea ofensivă, de genul: „crezul nostru artistic de luptă”, „îi provocăm pe adversarii noştri”, „noi anunţăm lupta cu…” Fondatorii Asociaţiei Artei Reale declarau: „Nu există o altă şcoală mai duşmănoasă nouă decât transraţionalismul. Fiind oameni realişti până în măduva oaselor, noi suntem primii inamici ai celor care golesc cuvântul, transformându-l într-o corcitură neputincioasă, fără sens”. Iar Serghei Tretiakov declara în Perspectivele futurismului: „răbufneşte lupta pentru un mod original de a te emoţiona, pentru sentimente şi caracter în acţiunile omului, pentru constituţia lui psihică. În acelaşi timp, se declanşează imanenta luptă pentru modul de viaţă”. În această „beligeranţă generală”, manifestele se confruntau înde ele în căutarea unui nou adevăr artistic. 
(Antologia urmează a fi lansată pe 30 mai la Muzeul Literaturii Române, Bucureşti)
 

5 comentarii:

  1. vă citesc constant în revista Argeş. rubrica dumneavoastră e pe primul loc în topul preferinţelor mele. excelentă treabă! tot aşa să vă deie bunul Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc! Sper să continuăm cu bine şi cu alţi poeţi buni.

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitări, Leo Butnaru! Personalitatea primilor simboliști ruși, Severyanin, Sologub, Balint, a influențat in mare măsură literatură simbolistă a nordului.Edith Södergran, una dintre cele mai mari poete ale Suediei este un exemplu.

    RăspundețiȘtergere