Din Lituania
26 mai 2012
După vreo jumătate de oră de hălăduire prin
centrul oraşului, beneficiind de explicaţiile žemaitijanului personal, dl
literaturolog Regimantas Tamošaitis, profesor la Vilnius şi membru plin al
grupului nostru, suntem preluaţi şi însoţiţi de doamna Virginija Černiauskienė,
directoarea bibliotecii publice din Telšiai, pentru ca peste trei sferturi de
oră să ne pomenim într-o imensă livadă de meri înfloriţi, gospodărită de
pomicultorii din localitatea Kaunatava, unde suntem întâmpinaţi/ salutaţi cu
sunete de tulnice şi de… butuc de roată de căruţă! Alături de flăcăii cu
tulnice stă şi un alt tânăr care, ridicând o roată de trăsură peste fruntea sa,
suflă spre cer în bucşa ei, astfel că pentru prima oară în viaţă aflu că un
butuc poate suna ca un bucium! Câte a învăţat omul în devenirea sa, de la
ieşirea din peşteră şi intrarea în casă!... Adică, un căruţaş din vechime îşi
mână el telegarii prin lungile drumuri de pădure şi de câmpie, iar la un moment
dat i se întâmplă cine ştie ce neplăcere, omul are nevoie de ajutor. Ce să
facă? Nu a fost prevăzător să ia cu el şi un tulnic de semnalizare. Îşi
frământă lituanianul mintea, chibzuieşte, până, din întâmplare sau din
chibzuinţă, ajunge să descopere că butucul roţii de căruţă îl poate salva,
suflând în el într-un mod anume, scoţând sunete prelungi, dând semnale de care
are nevoie – sau de ajutorare, sau, altădată, vestind că apare duşmanul, sau
că… La multe nevoinţe e bun butucul roţii. Uite aşa, merge el flăcăul cu
trăsura, la un moment dat opreşte, scoate o roată, suflă în bucşă, vestindu-şi
drăguţa, precum se înţelesese, că – aşteptă-mă, cuconiţă, curând ajung la
poarta casei voastre!
 |
| Rotarul şi buciumaşii |
 |
| Cântec din butuc |
 |
| Poetul Vladas Brazunas şi buciumaşii |
In 2012 am avut ocazia să cunosc și eu inventivitatea lituanienilor în cadrul unui proiect Grundtvig. Spre rușinea mea nu cunosc numele niciunui autor lituanian.
RăspundețiȘtergere