În ziarul „Adevărul”, la rubrica sa „Cititor de serviciu”, Alex Ştefănescu
polemizează cu Lucian Boia, pornind de la ideile deplasate, deci
neconvingătoare ale acestuia din volumul „De ce este România altfel?”.
Două teze ale lui exegetului literar: „Autorul ţine să explice,
într-un prolog, că nu este vorba de un «altfel» inocent, care poate fi aplicat
oricărei ţări, ci de un altfel de «altfel»"; "Altă remarcă este aceea că aproape
tot ce s-a făcut bun în România se datorează unor străini; istoricul enumără
edificii, monumente, instituţii de învăţământ, bănci, spitale etc. şi indică
numele alogenilor care le-au creat. Această evidenţă strictă a naţionalităţii
fiecărei personalităţi este uşor înfricoşătoare. Şi este şi nerelevantă,
întrucât tot ce s-a realizat în România, indiferent de către cine, este la urma
urmelor românesc, pentru că a satisfăcut o exigenţă naţională şi s-a integrat
într-o atmosferă a locului”.
Am postat şi eu un comentariu:
„Domnul Lucian Boia
ar face bine să se intereseze cine au fost protagoniştii edificării
Sankt-Petersburgului (începând cu anul 1701), de ce naţionalitate erau
arhitecţii, dar şi generalii „ruşi", pictorii, dar şi împărăteasa
Ekaterina-(cea Mare)-nemţoaica; de ce naţionalitate au fost Puşkin şi Lermontov,
Mecinkov (Spătaru), primul nobelist rus, şi Antioh Cantemir, cel care a dat
legităţile, stilistica prozodiei moderne ruse. Să-şi amintească cine a fost
primul ambasador rus în Marea Chină… Să afle cine au fost sculptorii celor mai
remarcabile monumente ruseşti de până la începutul secolului 20; să se
intereseze din ce stirpe se trăgea celebrul creator de balet Balancin şi
genialul dansator de balet Nureev… Din ce neam veneau Pasternak şi Ahmatova,
Gogol şi Mandelştam… Mai are rost să i se spună dlui Boia că ruşii nu-i
consideră pe „străini” – străini, ci îi glorifică drept conaţionalii lor, demni
de mândrie nu doar în Rusia?… De ce România şi în România ar fi „altfel”, dle
Lucian Boia? Posibil, domnia voastră e cu totul altfel decât firescul, nu?”
Sunt dintre cei care consideră că trebuie să li se dea replică pe potrivă celor care, după ce demitologizează cât demitologizează,
trec la o lacomă minimalizare şi defăimare a ceea ce e românesc şi a României,
precum observă Alex Ştefănescu. Aceşti conaţionali parcă ar fi încleştaţi de o
plăcere patologică de a-şi persifla neamul din care provin. Parcă ar încerca
necesitatea de a schingiui, in abstracto (dar dureros aievea!) tot ce e
românesc şi de valoare, declarând că, de fapt, e neromânesc şi insignifiant. Ciudat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu