Pagini de jurnal
20.II.1986
Un mijloc mai
recent de a capta atenţia milioanelor: tele-podurile internaţionale şi interne.
Ieri seară, o dispută aprinsă Leningrad şi Seattle (SUA). Adevăruri scoase la
iveală, acuităţi, uneori – stridenţe. Este necesar ca lumea să discute, să se
cunoască, să caute, în primul rând ceea ce o uneşte.
Un detaliu –
la început de an nou, Julien Green îşi reia notiţele în jurnal, de foarte multe
ori începând cu 5 ianuarie. Să fie aceasta o zi de bun augur? Oricum, cu ea
mi-a început şi mie ceea ce continuă: viaţa.
21.II.1986
Ieri, la US , discutată literatura
publicată în revista „Orizontul”. Nedumeririle intenţionate împotriva lui G. V.
continuă. Str. ajunge la curată perfidie. Damian îi ia apărarea lui Vieru.
Pentru mulţi – neaşteptat acest gest. A. Burac: „Nu ştii de ce a făcut
mişcarea? Păi, are seară de autor la Leadoveni.
Vrea
Zăpadă
abundentă, demult incredibilă pentru plaiurile noastre. Această zăpadă, îmi
aminteşte despre nişte încălţări uriaşe, fin împletite din papură, ce se aflau
în casa bunicii Catinca. Mi se spunea că le-a adus bunelul Ipatie, când se
întorsese la vatră din armata ţarului. Purta aceste încălţări undeva la
hotarele Finlandei. Erau uriaşe, pentru ca în ele să încapă pâslele barosane –
de a putea păşi mai uşor pe zăpadă. Iar la casa omului ajunseseră să ţină câte
vreo 10 kilograme
de fasole fiecare! Celui de-al doilea bunel, Chiril, moartea i s-a tras din
primul mondial. A fost prizonier la austrieci. S-a întors atacat de
tuberculoză.
23.II.1986
Impresionante
cele povestite de colonelul care a revenit nu de multă vreme din Afganistan.
Comisar politic invitat la US. Fără
Din
terminologia ce intră frecvent în şpalturi: alexie
– pierderea interesului pentru lectură; pierderea
deprinderii de a citi, boală ce se răspândeşte tot mai mult în lume. O, atâtea
milioane de oameni nici nu deprind măcar buchile, analfabetismul e în largul
său şi, vine… molima alexiei.
Apoi:
psihologia barierelor (rus. – „psihologhia
şlagbauma”), specifică birocraţilor.
„Copilărie
confortabilă”. Ştim la ce duce ea: trândăvie, risipă.
Andrei
B. citeşte jurnalele scriitorilor de la sfârşit spre început sau luându-le de
la vârsta autorilor pe care o are el însuşi. Pe Pavese l-a luat tot de la
final. E o greşeală. Jurnalul acestui italian e mărturia unei formări şi
maturizări sufleteşti, a devenirii unei personalităţi, un itinerar spiritual sui generis. Mai mult decât în cazurile
altora. Trebuie să-i atrag lui B. atenţia asupra acestui fapt.
Noaptea
trecută, tipesei Olga-alogena i-au şterpelit două roţi de la limuzină. De
altfel, cazuri frecvente în urbe. Culmea e că are garaj, însă, din puturoşenie,
şi-a parcat maşina lângă bloc, în vedere plecării, dimineaţă, prin târguri, să realizeze şi să procure boarfe.
Neobrăzata – o învinuieşte pe maică-sa care are peste 70 de ani: „Să fi
vegheat, să fi stat să picuri tu noaptea în maşină, nu se întâmpla una ca asta.
Toată ziua aveai când să dospeşti, pentru că nimic altceva nu faci”. Asta-i
spune maică-si care viaţa întreagă a muncit pentru hoitul şi destrăbălarea ei,
a fiicei…
25.II.1986
V. Bâkov (Literaturnaia gazeta, 1, 1986): „de
fiecare dată când literaţii încep să-şi substituie sufletul cu «instanţele», ei
ajung la imanentul fiasco artistic. În viaţa noastră atât de diversificată
fiecare trebuie să-şi îndeplinească propria menire”.
Da, tristeţea
e de natură că în ţara mare situaţia se va schimba spre bine mult mai repede,
însă, cu părere de rău, în Moldova totul se mişcă şi se va mişca foarte încet.
Aici, sigur, birocratismul e mai dezvoltat ca aiurea. Lista de cadre, cărora li
se crede şi li se încredinţează ceva, e foarte redusă. În fond, rămân unele şi
aceleaşi personaje care, chiar dacă sunt scoase dintr-un post, sunt trecut în
altul, unde de asemenea nu ar fi indicate (Iordanov, alţii). Presa noastră este
dirijată de mendrele şi incompetenţa atâtor supraveghetori mărunţi. Să zicem,
„LA”: de sus, mai de jos, apoi Andreev, Ciocoi, ministrul culturii, US etc.
Care altă dovadă de birocratism etajat? La fel şi editurile, uniunile de
creaţie…
Din
întrebările pe care aş vrea să le abordez la vreo adunare:
– De ce nu a fost pedepsit plagiatorul
Vasile Stati?
– De ce este ţinut în funcţie
Arhip Cibotaru, dacă în timpul de când este redactor-şef tirajul revistei
„Nistru” a scăzut cu atâtea mii de exemplare?
– Ce merite deosebite are Victor Prohin, de este ales deputat în parlamentul
republicii? Ce carte a lui se ţine minte, prin ce fapte îl cunoaşte poporul?
– Oare nu se ştie că cei ce nimeresc în conducerea US îşi rezolvă în
primul rând propriile probleme? Iau premiul de stat, îşi îmbunătăţesc
condiţiile de trai, editează şi reeditează cât vor. Şi vin la serviciu când şi
cum socot ei înşişi.
Trebuie ei să-şi ţină cuvântul dat, de comunist? Mie, necomunistului,
mi l-au dat de atâtea ori, şi în faţa adunărilor, dar totul şi toatele au rămas
baltă.
Au priorităţi – secretarele, fiii lor…
4.III.1986
Ieri, o serată la clubul tinerilor savanţi de la academie. Cu Ion Anton
şi Nicolae Popa. Mărţişor cu ceva poezie, ceva muzică.
Azi, vizită la
Gheorghe Marin , cu care am vorbit despre tertipurile alcătuirii
planurilor editoriale. Şi încă despre odiseea lui A. cu manuscrisul său de
piese.
6.III.1986
Ieri, o întâlnire cu elevii şcolii tehnico-profesionale din Criuleni.
Audienţa a vibrat la cuvântul şi emoţia noastră. Este important că dascălii de
aici nu sunt indiferenţi faţă de cultura generală a copiilor, nu se rezumă doar
la orele de program. Am audiat o emoţionantă revistă radiofonică despre limbă
şi literatură, scrisă şi vorbită aici, în şcoală. O expoziţie frumoasă de
mărţişoare confecţionate de elevi, după tradiţia satelor din care au venit, dar
au venit din toate colţurile Moldovei. O altă expoziţie – eroul literar (din
diferite opere) în viziunea elevilor. Plasticizări ingenioase, interesante.
Fireşte, şi amabilitatea gazdelor care ne-au pus la dispoziţie maşina dus-întors.
Apoi, câţiva colegi de universitate. Ei m-au recunoscut, eu – ceva mai greu.
Cineva şi-a amintit că l-am servit cu mere. Foarte multe autografe. „Sâmbătă
spre duminică” şi „Formula de politeţe” au ieşit cu toatele din librăria din
centrul raional.
8.III.1986
După Fănuş Neagu, Dimitrie Stelaru ar fi zis că, urcându-se în munţii
galbeni ai lunii, „o să trimit, mă, nişte batoane de sulf din care să-şi facă o
statuie fiecare secretar al Uniunii scriitorilor, care m-au ţinut îndărătul
uşilor, ca să le pută mutra în toate hotarele”.
Eu unul, l-aş fi ajutat pe Stelaru…
Fănuş despre Radu Boureanu: „Dincolo de timp, dar în tânjirea acestui
secol fără simboluri grave şi plin de
fărădelegi votate (sub. mea, L.B.),
poeţii mari înzăpezesc în mari iluzii”.
„Noi… suntem o patrie demolată, trăim vitreg cu marii poeţi şi-i punem
la încercare peste poate. Încolţeşte în mine o icoană plină de ostroave şi o
leafă amară”.
27.III.
În vacanţa elevilor se desfăşoară săptămâna cărţii
pentru copii. Împreună ci Iacob Burghiu, Ion Hadârcă şi Ion Ciocanu – o
întâlnire la casa pionierilor din Străşeni. Un detaliu: dat fiind că elevii
s-au pregătit, au procurat cărţi din timp, astfel că, atunci când scriitorii
citeau de pe scenă, ei căutau textele şi le urmăreau în paginile volumelor.
Trândăvia librarilor, care se află la 50 de metri de
casa pionierilor, ce promiseseră că vor veni cu vânzare de cărţi, dar care aşa
şi nu şi-au onorat cuvântul.
Seara, la stadionul republican, fotbal extrem de prost.
Alături de mine se căina actorul Grigore Grigoriu. Ca o vedetă ce este (şi este
totuşi), mi se plânge că, chipurile, la nu mai ţine minte ce meci de fotbal
operatorii televiziunii i-au cules chipul de la tribună şi l-au proiectat pe
ecran, în vreme ce el, Grigoriu, căsca de plictiseală. De, mai picură de somn
şi „stelele”…
Prin culoare, dar şi la „LA” – harababură emotivă:
replica pe care o dă Matcovschi lui Vieru. Cineva se grozăveşte că încă anumiţi
interesaţi stau cu replicile deja scrise pe jumătate, ba unii chiar aşteaptă să
se usuce cerneala ultimei fraze şi – se vor arunca în luptă cu filarmonizarea!
Da! Când ne întorceam de la Străşeni , luăm un pasager
– ţăran în toate ale sale. Moş Feodor Mereuţă din Recea, pleacă la fiică, la Chişinău. Are
I se ponorăşte casa, alunecare de teren. Zice că se
simte în putere să mai facă una. E asigurată pe 9 mii de ruble. Şi tot aşa… Un
Svejk interesant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu