Printr-o
mapă rătăcită sau doar nedeschisă ani la rând, găsesc şi prima legitimaţie (carnet) de
membru al USR (au urmat şi altele, la schimbări de carnete, modele noi, vreo
2-3 de atunci). E din 1993, cu semnătura regretatului preşedinte Laurenţiu Ulici, având numărul 861. Aşadar, acum douăzeci de ani, nu erau (la evidenţă, cel puţin) nici o mie de membri USR, astăzi
sunt vreo 2 400. Mulţi, puţini? Important e că printre ei sunt scriitori cu
adevărat valoroşi care, precum e dat în orice domeniu, „au nevoie” de fundal,
de anturaj…
P.S. Cu 16 de ani mai înainte, în 1977,
fusesem primit membru în Uniunea Scriitorilor din defuncta URSS. Ţin minte
momentul: era 15 ianuarie (o spune acel carnet), de Ziua lui Eminescu! Cum le
mai aranjează Magistra Vitae!... – care
mi-a făcut un imens bine – în august 1991, când doboară URSS, apoi, de mai multe
ori bine, după aceea… Cu toate umbrele care ne mai bântuie istoria, prezentul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu