Nu ştiu dacă e un
eveniment. Însă, cel puţin eu unul, pentru prima oară am văzut zburând peste Chişinău
un aerostat. Era ora 19, cerul ce înnora a ploaie, iar el, ca să-l… feminizăm,
– graţioasa… namilă aeriană, venea peste
imensul parc dintre sectorul Râşcani spre sectorul Ciocana ale capitalei, dinspre
nord-vest, spre sud-est, plutind iute şi, când fu aproape de balconul de la
care îl fotografiam, auzeam cum pufneşte, periodic, dintr-o nară de foc spre
cupola sa cu cercuri albe, albastre, roşii, galbene. În nacelă – doi zburători,
spre care, din vreme în vreme, chiuia câte vreun orăşean ce se plimbărisea,
vorba dlui Alecsandri, prin vegetaţia
abundentă a semiparcului-semipădurii care ne face mai suportabilă respiraţia în
Chişinăul nostru mic, cum cânta, acum
o vreme, ansamblul „Noroc” al regretatului Mihai Dolgan, dar care mie mi se
pare deja coşcogea urbe cu cei circa un milion de locuitori ai săi. Şi iată aici, mai jos, tripticul din mica odisee a balonului zburător…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu