sâmbătă, 20 iulie 2013

TRADUCERI PE VERSANTE DE SECOLE




Am primit de la Iaşi volumul de „Traduceri din secolele XX – XXI” (peste 500 de pagini, format academic) în care am adunat românizările pe care le-am făcut, pe parcursul a patru decenii, din creaţia unor poeţi din 36 de ţări. Prezint câteva pagini din carte.

Ovanes GRIGORIAN (1945 – 2013), Armenia

DIN CRONICA POLIŢISTĂ

Atenţie,
iată încă o veste destul de curioasă:
spre sfârşitul secolului douăzeci,
la ora paisprezece şi un sfert,
poporul armean a ieşit din propria ţară
şi nu s-a mai întors…
Semnalmente: antic, multpătimit,
talentat, muncitor, răbdător,
în ochi – o tristeţe nesfârşită,
în inimă – rupturi, plesnituri adânci…
Cei care l-au văzut sunt rugaţi
să anunţe de urgenţă parlamentul
care pe câteva zile
are nevoie de popor
în legătură cu apropiatele alegeri repetate

Antun Branko  ŠIMIĆ    (1898-1925), Croaţia

AVERTISMENT

Omule fii atent
să nu mergi tupilat
pe sub stele!

Lasă-te pătruns
pe de-a-ntregul
de dulcea lumină astrală!

Să nu te lamentezi
când va veni clipa cu ultimă privire
să te desparţi de stele!

La urma-urmelor
în loc de a o termina ca pulbere
vei deveni de-a-ntregul stea!

(1920)

DEJUNUL SĂRACILOR

Sunt ruşinaţi de a se aşeza unul în faţa celuilalt
la o atare masă

şi în timp ce mănâncă le este teamă
nu cumva unul să-i devoreze viaţa celuilalt.

Când se ridică de la masă
                                          tăcerea şi apăsarea
le provoacă silă de ei înşişi
tulburându-le trăsăturile feţelor

şi fiecare se gândeşte că ar fi asasinul celuilalt
şi că sângele ce-i curge prin trup
e sângele celuilalt
                             (de parcă într-adevăr unul
l-ar fi devorat pe celălalt)

GREU PE SUFLET

Ah unde o să mă mai duc şi astăzi?
Mama intră în odaie
                                 se aşează
şi mă scrutează cu o privire mută

Las cartea la o parte şi ies din casă

La marginea câmpiei, printre tulpinile negre
  spânzură soarele învineţit a moarte

Mă postez în mijlocul drumului
                        şi strig
                   din răsputeri
  
 (1920)

Arvo METS (1937-1997), Estonia/ Rusia

*     *     *

Ceasul ticăie în tihnă.
Suntem în doi.
Eu
Şi ochii tăi mari.

Noi prindem coadă
La fericire.


*     *     *

Motoarele
asamblate de noi
semănau leit
unele cu altele.

Nu poţi deosebi
munca delicventului
de munca
poetului.



*     *     *

Ziua întreagă
am tot căutat singurătate
ca să te pot asculta.

Tu răsuni în mine
precum orga
într-o biserică înaltă.


*     *     *

Trenul zbieră ca un mic măgăruş.
Prinsei a mă-apropia încetişor.
Pe sticlă – trei brăduţi de argint.


*     *     *

Un câine de pripas
îşi potriveşte mersul orăşeneşte.
Vrea să dea impresia
că ar merge ca şi cum
într-o lesă invizibilă.

Omul îşi întoarce privirea.
Şi câinele
încetineşte pasul.


*     *     *

În uriaşul oraş
sunt atâtea fete frumoase...
Mă-ncântă, le admir fără răgaz.
Uneori, unele îmi zâmbesc.
Mă simt ca şi fericit.
Şi abia seara constat
cât sunt de însingurat.


*     *     *

Pe când întinzi scutecele
la balcon
te opreşti brusc
uimit de univers.

În vârful degetelor
străluceşte o stea.


*     *     *

Văzduhul e plin
de reflecţiile aurii
ale frunzişului întomnat.

Chiar ţi se pare că
undeva nu prea departe
s-ar înălţa o cupolă de templu.


*     *     *

Exact ca acum trei ani
vrăbiile ciripesc
în talpa mea, când eu
păşesc prin băltoace
şi peste frunze.


*     *     *

cu fel de fel de griji
ne-acoperiră cerul
şi nu-l vedem.


*     *     *

O pană mică, legănat
Coboară din cer.
Dar pasărea e de nevăzut.


*     *     *

Să sape pământul,
să obosească,
să înalţe capul
şi să amuţească
în faţa frumuseţii
unui mesteacăn întraurit –
probabil, în aceasta şi constă
menirea omului.


*     *     *

După mârşăveniile pe care ni le-aţi făcut
voi sunteţi pentru totdeauna
excomunicaţi de zâmbetele noastre.


*     *     *

Sunt mic
şi lupt cu urzica.
Vărguţa din mâna mea – floreta lui Hamlet.


*     *     *

În serile atât de-ntunecoase
lumina poate fi extrasă doar
din cărţi.


OCTOMBRIE

Frunzele căzute stau
precum păsările doborâte,
cu picioruşele în sus.


*     *     *

Îmi amintesc Estonia natală...
Lumina albaştrilor ochi
mă-ndurerează.


*     *     *

Îţi poate fi luat totul,
dar nu-ţi poate fi luată
rugăciunea.


Jacques PRÉVERT (1900 – 1977), Franţa 

DUMINICĂ

Pe Bulevardul Gobelins printre arborii stând smirnă
O statuie de marmură m-a condus de mână
Azi în zi de duminică cinematografele-s pline
De pe ramuri păsări privesc la omeneasca lume
Iar statuia m-a îmbrăţişat dar nimeni n-a văzut
Decât un copil orb care din deget mi-a făcut.

CALUL ROŞU

În manejul minciunii
E calul roşu al surâsului tău
Se tot roteşte
Şi eu stau acolo ca plantat
Poţi să zici
Cu al realităţii trist bici
Şi nu am nimic a spune
Surâsul ţi-i la fel de adeverit
Ca adevărul meu împătrit.

TOAMNĂ

Un cal se prăbuşi-n mijloc de alee
Peste el frunzele prind a cădea
Dragostea noastră tremură
Şi soarele de asemenea.

LA MICUL DEJUN

El şi-a turnat cafea
În ceaşcă
A turnat lapte
În ceaşca de cafea
A pus zahăr
În cafeaua cu lapte
Cu linguriţa
A mestecat
El îşi bău cafeaua cu lapte
Şi lăsă din mână ceaşca
Fără a-mi spune un cuvânt
Apoi îşi aprinse
O ţigară
Dând drumul la
Inele de fum
Scutură scrumul
În scrumieră
Fără să-mi vorbească
După care se ridică
Punându-şi pălăria
Îmbrăcându-şi trenciul
Pentru că afară ploua
Şi a plecat
Prin ploaie
Fără a-mi spune un cuvânt
Fără a privi spre mine
Şi eu mi-am luat
Capul în mâini
Izbucnind în plâns.

ALICANTE

Pe masă o portocală
Rochia ta pe covorul greu
Şi tu în patul meu
Dulce prezenţă a prezentului
Prin vălurate perdele
A nopţii răcoare
Căldura vieţii mele.

VARĂ

O îngheţată pe nemâncate
Singur la aman fără un ban
O fată de şaisprezece ani
Mai stând în picioare
Place de la Concorde
În amiaza de cinşpe august
În plin soare.

VEŢI VEDEA ATÂT CÂT VEŢI VEDEA

O fată nudă în mare înoată
Un bărbat bărbos păşeşte pe apă
Minunea minunilor unde e
Miracolul anunţat de cu vreme?

PRIMA ZI

Cearşafuri albe în dulap
Cearşafuri roşii pe un pat
Un copil în mama sa
Mama în spaţii ce dor
Tatăl pe coridor
Coridorul în casă
Casa în oraş
Oraşul în noapte
Multă până dimineaţă
Moartea în strigăt
Copilul în viaţă.

CÂNTECUL PĂSĂRII

Pasăre ce zboară-atât de lin
Pasăre roşie caldă ca sângele
Pasăre-atât de tandră pasăre hazlie
Pasăre care dintr-o dată se sperie
Pasăre care brusc loveşte
Pasăre care vrea să evadeze
Pasăre singuratică şi agitată
Pasăre care vrea să trăiască
Pasăre care vrea să cânte
Pasăre care vrea să ţipe
Pasăre roşie caldă ca sângele
Pasăre ce zboară-atât de lin
Aceasta e inima ta copilule drag
Inima ce bate atât de trist din aripi
În pieptul tău atât de dur şi de alb.

CÂNTEC

În ce zi suntem astăzi noi
Noi suntem în toate zilele-roi
Prietenul meu
Noi suntem în viaţă
Dragostea mea
Ne iubim şi vieţuim
Vieţuim şi ne iubim
Şi nu mai ştim ce este viaţa
Şi nu mai ştim ce este ziua
Şi nu mai ştim ce-i dragostea.

IMENS ŞI PURPURIU

Imens şi purpuriu
Peste Grand Palais
Soarele iernatic apare
Şi dispare
Ca el şi inima-mi va dispărea
Şi tot sângele meu va porni
Să te caute
Dragostea mea
Frumoasa mea
Şi te va găsi acolo
Unde te vei afla.

NISIPURI MIŞCĂTOARE

Demoni şi minunăţii
Vânturi şi maree
În depărtare marea deja se retrage
Demoni şi minunăţii
Vânturi şi maree
Şi tu
Ca o algă mângâiată dulce de vânt
În nisipurile patului te mişti visând
Demoni şi minunăţii
În depărtare marea deja se retrage
Însă în ochii tăi întredeschişi
Rămân doar două vălurele
Demoni şi minunăţii
Vânturi şi maree
Două valuri mici care să mă-nece.

PEISAJ SCHIMBĂTOR

Două lucruri luna
celălalt este soarele.

CINA CEA DE TAINĂ

Ei stau la masă
Ei nu mesesc
Ei nu sunt în blidul lor
Şi blidul lor le stă drept
Vertical dinapoia capetelor.


2 comentarii:

  1. Felicitări, dragă Leo! Tu mi-ai deschis ochii aupra marii avangarde ruse.Nici prin gând nu-mi trecea că e atât de bogată şi de valoroasă. După cum pe mulţi poeţi ruşi şi francezi i-am citit pentru prima oară în tălmăcirea ta. Îţi mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Augustin, îţi mulţumesc pentru generoasele cuvinte, dar, în primul rând, pentru faptul că eşti atât de aproape de poeţii lumii, pe care îi şi publici. Traducerea e, mai întâi, o bucurie şi o dorinţă a mea de a-mi împărtăşi revelaţiile, pe care mi le oferă marea literatură. Traducerile te scot din singurătate, îţi oferă şansa comunicărilor, împărtăşirilor.

    RăspundețiȘtergere