ÎN UCRAINA - OBSESIA INTERDICŢIILOR

Pagini de jurnal

În călătoria mea prin Crimeea şi Volînia, atât în microbuzele din Koktebel, Simferopol, cât şi în cele din Luţk am remarcat o abundenţă de restricţii sau indicaţii de ordin „practic”, scrise direct pe vopseaua interiorului sau pe tăblii lipite sau înşurubate, unele – şi în exterior. Iată ce am văzut-citit în/ pe microbuzul care mă ducea de la Koktebel spre Simferopol: pe dinafară, lângă uşă – „Este strict interzisă intrarea celor beţi, murdari, prost mirositori!”; „Este interzis de a se intra cu bere, mâncare, îngheţată!” Bu-u-n… Şi asta vorbeşte de o stare de spirit a locului, nu? În interior, Doamne fereşte ce de-a inscripţii, ce de-a tăblii, ce de-a lipituri, care parcă ar strâmta şi aşa nu prea spaţiosul vehicul! Reţin: „Fumatul oprit!”; „Păstraţi curăţenia!”; „Nu puneţi genţile şi picioarele pe capotă” (maşina e cu motorul în interior, în dreapta şoferului); „Trusa medicală şi stingătorul se află la şofer”; „Plata – la intrare!”. Unele indicaţii, restricţii, atenţionări sunt reluate şi în limba ucraineană. Totul seamănă cu un bizar avizier de la poliţie. Ca să continuăm: „Este strict interzis de a vorbi cu şoferul!”; „Opririle prin oraş – interzise!”; „Bagajul – eliberat doar la staţii”; „Convorbirea la celular – strict interzisă!”… 

Plus câteva hârtii încleiate ici şi colo: despre asigurarea vehiculului, despre asigurarea călătorilor, despre depozite bancare etc. Vă imaginaţi o atare „entropie” ilustrativă într-un microbuz de doar 20 de locuri?! Şi credeţi că are cineva nevoie de ea? Fiţi pe pace, mai nimeni nu respectă atenţionările. Când mi-am luat locul, alături o doamnă mesea în linişte, astfel că una din restricţiile plasate la intrarea în vehicul nu mai avea putere. Nu zicea nimic nici şoferul. Iar timp de două ore până la Simferopol, ba un călător, ba altul, ba al treilea, ba al zecelea au tot vorbit la celular cu ochii pe tăblia cu strict interzisul convorbirilor telefonice… La Luţk inscripţiile din microbuze sunt doar în limba ucraineană: indică numărul de locuri şi câţi călători pot fi luaţi în genere, cu tot cu cei ce stau în picioare: 22 şi 43. Pe o singură porţiune a interiorului sunt trei tăblii: „Locuri pentru mame cu copii”; „Locuri pentru invalizi”; „Locuri pentru bătrâni”. Pe aici încă nu se folosesc delicatele formule: „dizabilităţi”, „în etate”… – ca şi limba rusă, ucraineana este mai puţin receptivă la delicateţuri, adresările (în public, nu în familie) către unele persoane fiind directe şi fruste. „Hei, bărbatule!”, „Hei, femeio!” La o atare adresare un polonez obişnuit numai şi numai cu adresarea „pan, pani” (domnule, doamnă) tresare crispat… Da, pare-se spuneam deja: în unele microbuze din Luţk sunt afişate şi îndemnuri de alt ordin: „Збережи мову, врятиеш нацiю!” – „Păstrează-ţi limba, salvând naţia!”