BOMBA CU CEAS

 DIN REVISTA

Bomba cu ceas

Ceasuri curgând ca

feliile de caşcaval topite – Dalì fireşte.

Şi astea

chiar fără vreo legătură cu ceasul de la mână

(solid

netopit precum caşcavalul) te duc la gândul

că viaţa ta e totuşi

o bombă cu ceas…

Stihurile sinelui

1. Flagrant

Tu şi umbra ta – un flagrant reciproc.

2. Raport

În raport cu alter ego

eu nu sunt decât o minoritate personală.

2. Împreună

Uneori mă surprind

că eu

şi alter ego

împreună pre Unul cântând

unul fără celălalt

necontând.

4. Sus

Stihul

plus distihul sinelui

pe care mie însumi mi le-am spus

mi se par de-o autoironie cam amară la gust

de aici trăgând concluzia că ochiul conştiinţei

se află probabil în creier

de unde mă pot uita la mine

de sus.

5. Îndemn

Şi totuşi – Înainte, înainte, bătrâna mea inimă!...

Muza priveşte

Muza priveşte atent scrutător

în speranţa că tu chiar te-ai putea desprinde

te-ai putea ivi

ai putea veni

din mulţime

din fondul ei etern gri…

Sala oglinzilor

Aici

oglinzile duc o luptă necruţătoare cu doamnele

un război asemănător celui de o sută de ani

oglinzile doboară plutoane

batalioane

regimente de amazoane

în locul cărora din spatele frontului

din rezerva dumnezeiască vin şi tot vin

alte şi alte unităţi recrutate care

foarte sumar instruite în ale luptei pe viaţă

şi pe moarte

sunt necruţător învinse de oglinzi

prăbuşindu-se pe margini de sloiuri care

ştirbesc lumina.

Durata secolului

Pretutindeni

orice secol durează foarte puţin.

În Australia

să zicem

secolul ţine cât o săritură de cangur…

Plombagina de cândva

Asta e: a ieşit şi ea din joc.

Hârtia acoperită cu grafit. Plombagina care

în maşina de scris

era un fel de strat de săpat

în structura cernoziomului scrisului

strat în structura cernoziomului libertăţii cuvântului

când samizdat-ul cerea cât mai multe copii

copii-copleşi de hârtii cum ar veni;

copii-copii teribili ai adevărului periculos

care ispitea atât de mult

uneori irezistibil

de a fi urlat în Piaţa Roşie care

sub cernoziomul plombaginei ieşea

precum de fapt şi era: Piaţa Neagră.

Cum uneori

cum uneori noi stăm cu ochii în pământ

astfel stă îngerul cu ochii în cer

Punctul

Şi punctul mort va reînvia odată cu vieţile care ajunseseră la el

la punctul mort

şi punctul va fi din nou viu

neameninţând destine

acţiuni

iar morţilor ce vor reapărea în Ziua Învierii

le va reintra sufletul pe gura

din care li se urcase la cer

în grădinile respiraţiilor – adică

foştii morţi îşi vor reprimi duhul pe care şi-l dăduseră

şi va fi o mare taină fremătătoare în aceste Circuite ale Învierii

oamenilor morţi şi punctelor moarte

şi lume multă va reîncepe să vorbească în limbile sanscrită şi latină

şi alte limbi care de veacuri se considerau moarte

şi care în Ziua Învierii vor reînvia şi ele

cu tot cu vorbitorii şi scriitorii lor stinşi

de prin antichitate – până la naşterea lui Hristos

unul din ultimii vorbitori de latină încă vie (cel puţin

pe Peninsula Sinai

alias Asia Apuseană); da

latina limbă ce avea să moară şi ea

după Pilat din Pont ce se spălase pe mâini

şi pe dinţi se spălase de limba latină ce era deja

pe cale de nefiinţă vorbită;

şi la Înviere din ceruri se va auzi: „Iată omul reînviat”

şi „Iată limba reînviată”

despre punct tăcându-se pentru că

se va subînţelege de la sine că va reînvia şi punctul mort cândva

iar într-o nouă viaţă Pilat ar fi învăţat şi el o limbă

franceza sau engleză să zicem

după care

să se numească Pilat din Point adică

Pilat din Punct

şi de la capăt, – şi pune virgulă, pentru că

spre deosebire de punct

virgula nu moare niciodată

deci nici nu reînvie

ceea ce nu înseamnă că nu e sensibilă la tristeţi la drame

pentru că iată virgula pare

o lacrimă căzând invers

spre cerurile unde se reînvie.