sâmbătă, 7 decembrie 2013

CHIŞINĂU 1967: REVENIREA URĂTORILOR



Fără exces de retro-entuziasm şi înclinare spre exagerare de merit, e de spus, totuşi, că, în anul 1967, la Chişinău, noi, unsprezece studenţi de la Universitatea de Stat, am constituit prima ceată – la vedere! – de urători, care, pe 31 decembrie, am colindat pe străzi, pe la adrese ştiute. Până atunci, marcarea cu colinde şi hăituri a sărbătorilor de iarnă în capitala RSSM fusese ca şi interzisă, astfel că, pe stradă, eram priviţi sau cu mare simpatie, ca nişte haiduci, sau cu uluire… partinică, „antinaţionalistă”. În componenţa cetei noastre au intrat studenţi de la jurnalism şi filologie (Vlad Vlas, Leo Butnaru, Efim Tarlapan, Nelu Şcerbina, Ion Butnaru, Arsenie Manea, Vasile Păpuşoi… – de la cursuri diferite, eu cu Şcerbina fiind chiar la anul 1), de la istorie (Dumitru Strah) şi de la matematici, pare-se, trei colegi cărora, din păcate, peste ani, le-am uitat numele. Reproduc aici două poze din acel „dezgheţ la urătură”, în prima din ele „alinierea” fiind următoarea (de la stânga la dreapta): un coleg necunoscut, Ion Butnaru, Arsenie Manea, un alt necunoscut, Leo Butnaru, Vasile Păpuşoi, Dumitru Pălărie (pare-se), Vlad Vlas, Dumitru Strah, Efim Tarlapan şi Nelu Şcerbina. În cea de-a doua imagine suntem într-o componenţă restrânsă. Din păcate, azi, printzre noi nu mai sunt câţiva colegi, plecaţi prematur la cele veşnice –Vasile Păpuşoi, care s-a întors radiat din armată, Ion Butnaru, Dumitru Strah, Nelu Şcerbina… –Poate de acolo, din stele, revăd şi ei aceste imagini...

Vasile Păpuşoi, Arsenie Manea, Leo Butnaru, Nelu Şcerbina (cu clopotul), Ion Butnaru, Dumitru Pălărie (pare-se), Efim Tarlapan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu