sâmbătă, 3 mai 2014

POEME DIN REVISTA



Leo BUTNARU                                                               


Cot la cot

O senzaţie de parcă
m-aş fi atins cu cotul de cer

o senzaţie de parcă
aş săvârşi o faptă bună
cot la cot cu un înger…

Seminţe de rodii

În străvechile lor timpuri
înainte de luptă
babilonienii mestecau seminţe de rodii
având credinţa că astfel vor deveni invincibili

în atât de recentele noastre timpuri
înainte de a scrie
se întâmplă să mestec şi eu seminţe de rodii
în speranţa că voi fi învins de poezie

seminţe de rodii
întru rodirea cuvântului


Citat celebru

Sous le pont Mirabeau coule la Seine
            Et nos amours

                                         Apollinaire


De cât – infinit – a tot fost citat cu adâncă nostalgie versul
despre Sena ce curge odată cu dragostea noastră
pe sub podul Mirabeau
a cam ameţit lumea de acest parţial echivoc
încât deja se pare că în lungul Parisului
curge-pluteşte însuşi podul Mirabeau
iar Sena şi dragostea noastră
în fine
sunt statornice
stau pe loc.

Bacovia

                   Dormea întors amorul meu de plumb.
                                                       Geoge Bacovia

Greu, dormea întors amorul său de plumb
Iar, obosit, poetul dormea neîntors
Şi obscuritatea-n lume tăinuia
Metalul măsliniu şi omenescul tors.

Alchimii erau, de azi şi de trecut,
Vibraţie păgână-n vers de acatist
Ca transfer de sens pe largul înţeles
Al timpului de mâine, trist şi hedonist.

Noduri mari de viaţă cu vipere, fachiri
Legau umanul cu ce înseamnă plumbul
În alianţe reci sub umbre albăstrui

Ca despre ele însele lung şir de ştiri
Şi negaţii care izvodeau poemul
Ca dedicaţie şi-ofrandă nimănui.

Dialog

Tu – de o parte
el – de cealaltă parte a cuvintelor
la o parte din ele văzându-le spatele
la cealaltă parte văzându-le faţa.

Carieră

...de regulă
carieră însemnând
săpare pământului
iată în fine
omule
şi adevărata ta carieră: săparea
gropii de mormânt... 

Petrucciani la Père-Lachaise

Michel Petrucciani a fost un pianist foarte mic de statură.
Aşa, trup cam a zecea parte din volumul pe care-l are un pian.
Virtuos cât şapte, el, italo-francez-american.
Încolo – o ştiţi prea bine: jazman de geniu. Succes cu carul. Adorat.
Mort de tânăr. În 2009 i-am văzut mormântul. Şi am presupus –
cât de mic era, geniul a încăput sub capacul pianului
ca sub capac de sicriu – mare
aproape cât o aripă de aeroplan. Chiar aşa
sub capacul negru-eben
cu trupul scund întins pe strune întinse
în cimitirul Père-Lachaise
Petrucciani a fost îngropat cu tot cu pian.

Pumnul şi palma

Din păcate
pumnul meu fură mult
din libertatea palmei care a fost…

Balet

Aceasta nu este pentagonul
doar ca zidărie
nu şi ca eventual conţinut.
Poate că acesta este chiar sexul camuflat
al milităriei propriu-zise
poate că nu
deoarece are prea multe intrări.

Dar şi aici are rost rugăciunea
evlavia care să mai strâmtoreze nedumerirea
întrebarea sau presupunerea cinică
date pe la porţi
pe sub contraforţi
ca o invizibilă horă de iele din baletul Giselle
a trupei din Odessa yankee
(nu cea europeană de la marea neagră)
ca o hoinăreală ritmată sentimentală în alb voalat
micile astea pelerine prin muzica lui Adan
pe scenă ca în sânul lui Adam
protectorul femeilor frumoase
şi cam golaşe
înfeudate artei ca o credinţă oarecum nevralgică
în bătaia proiectoarelor ce ne lasă să înţelegem că
acesta nu este pentagonul ci
posibil
panteonul.

Stenografia viselor

În vis
o nălucă îmi stenografiază visul în care ea stenografiază...
– E-he! poveste veche cu poetul chinez Zhou
care visa că se transformă în fluture
elementul de noutate în ce-mi priveşte înlăuntrul nefiind decât
stenografierea visului de către o nălucă ce aş putea fi chiar eu                                                   
cel ce visez că mă transform în... în mine însumi
adică exact de parcă fluturele în care visa că se transformă poetul chinez
s-ar transforma în el însuşi
                                          în fluturele visat de un poet chinez
sau
      român.

Pro moderaţie

1

Nu poţi dori chiar totul
e cinic chiar şi faţă de generosul
până la iresponsabilitate
peştişor de aur.

Unde mai punem că Dumnezeu
pur şi simplu
nu cunoaşte ecuaţia
totul sau nimic.

2

Până la urmă
păcătoşii, curioşii, lacomii de noi
am avut a ne convinge, Doamne,
că peştişorul de aur nu trage, nu
cât cei doi peşti
şi cele cinci pâini.

Iertare, Doamne, iertare!

Răsărit

Sub flacăra răsăritului
e o pâlpâire străveziu-albastră de parcă
în Siberia ard fabricile de spirt.

Oscilaţie

nu ai ce ascunde – poezia e o artă străveche cu
reputaţia destul de instabilă
mai mult decât oscilantă
de la odă cântată lui Platon
până la darea ei de către acesta afară din cetate
până la darea afară din conştiinţă
unde
să rămână cât mai mult loc pentru filosofie – dar
de obicei
ca un dar imprevizibil
filosofia pomenindu-se în largul ei
degradează
sau se înalţă până la condiţia de poezie
sau chiar se contopeşte cu aceasta
care
vă spuneam
este o artă străveche
cu reputaţia destul de... – ce să mai vorbim –
oscilantă...

Lansare de carte

În ziua Judecăţii de Apoi
posibil să fie lansate tomurile de memorii ale
unui asasin:
Moartea.

Trup şi suflet

Frică!.. Dar fără
să treacă în groază –
                                  s-a înspăimântat doar carnea
nu şi sufletul.

Poveste

În fine
s-a descoperit gena
ba chiar cromozomul deplin care
ar face omul apt pentru nemurire…

…Mă rog
cam aşa sunt poveştile toate
bune de spus nu înainte din somn
ci la trezire
şi din vis

şi din realitate…

2 comentarii:

  1. Drgă Leo, ne onorezi a doua oară, prima dată fiind atunci când ai acceptat să publici la noi. Bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Augustin, mulţumesc încă o dată pentru găzduire, pentru generozitate!

    RăspundețiȘtergere