marți, 3 iunie 2014

DIN REVISTA


Nr. 3-4, 2014


Leo BUTNARU

Ţie însuţi

Se făcea că telefonam din vis de nesfârşită noapte;
telefonam în atât de îndepărtata – chiar de era pe tivul,
pe faţa pernei – realitate.
De zeci, de sute, de mii de ori încercam
să răzbat ca dintr-un neliniştitor
şi adânc abataj,
de la un moment încolo cuprins de teamă la gândul:
„Dacă nu-mi mai e dat să mă-ntorc?
Dacă sunt într-un vis fără de soroc?”
                                                          – mă întrebam
tot mai părăsit de curaj,
însă de fiecare dată, de fiecare dată, a infinita oară nu auzeam
decât ucigător de indiferentul ipsofon – încearcă să discuţi! –
care-mi răspundea neabătut: „După al treilea semnal
lasă-ţi ţie însuţi un mesaj…”

Ţie însuţi…

Catren naiv

Nu,  nu mi-am trădat visul de copil – să devin pasăre,
să mă-nalţ spre zenit…
De peste şaizeci de ani tot încerc.
E drept, deocamdată, nu am izbutit…

Vis

…şi se făcea că trăiam într-o lume atât de bună
în care ţara noastră intra printre cele două-trei de top
încât
chiar mulţi îngeri
prezentându-se la înaltul birou
solicitau cetăţenie română
în special specificând că ar vrea să locuiască
la Chişinău


Regnum latiare

Şi tu frumoaso vorbăreaţă
s-ar putea spune
că la un soroc anume
din această lume
vei trece în lumea cealaltă
sau – şi mai eufemistic vorbind – te vei pomeni
în împărăţia limbii latine
şi ea
ca şi tine
moartă.

Poveste

…cam asta i se întâmplă creştinului
bietului om:
înainte de moarte
un popă îi spune ce ştie el
cum ar veni un fel de poveste
ce nu se deosebeşte cu mult de povestea pe care
în pruncie
i-o spunea mama sau tatăl
înainte de somn…

…cam asta i se întâmplă bietului om…

 Jucăria

După Ioan Matiuţ

Ca şi ieri
în zori
destinul s-a trezit
cu aceeaşi jucărie
în braţe

cu mine


Atunci, azi…

Cezar, azi să nu mergi la senat!
Da, azi… Dar vine mâine, poimâine… Va trebui…
Cezar, pare de necurmat
Răul ce are a ţi se-mplini.

Ascultă-ţi soţia… sau, peste veacuri, pe mine… –
Dar nu-i nimic de făcut, de senat eşti prins fatal.
Chiar de nu mergi tu l-a senat, vine Brutus la tine.
Parcă predestinat, Brutus însemnă: brutal.

Cezar, să nu… – Dar orcicare sfat e inadecvat
În acele timpuri, sau azi: destinu-i acar,
Iar cel care ar putea da cel mai inutil sfat
Eşti chiar tu, de-zeificatule Cezar.

Fără motiv
                   
                         …Este locul unde
Ne-ntâlnim eu şi statul.
                           Velimir Hlebnikov

Sigur, omul e deformat de ceea ce se cheamă sistem administrativ.
Tocmai aceasta e suprem-nociva cauză din care
omul ce aspiră, se zice, spre adevăr
nu poate semăna adevărului – acesta, totdeauna, fără cauză, fără motiv.
Pur şi simplu constant. Definitiv.

Adevărul ce e starea firească a Totului,
a Fiinţării ca întâmplare
fără motivaţie,
fără hotare.

Cărămida

Simplu: pe schele
undeva în oarecare mahala
la o construcţie foarte banală
cuiva i se poate releva asociaţia cum că
chiar cărămida ar fi jinduita
piatră filozofală

şi despre această – cum se crezuse cândva –
excepţională găselniţă pour la bonne bouch
dar mai ales universală
un student la practica de vară va scrie stângaci
într-o gazetă de dreapta
destul de raională.


Simplu. Ca despre un chiţibuş.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu