miercuri, 30 iulie 2014

NE-A PĂRĂSIT UN COLEG UCRAINEAN, PRIETEN AL LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE


                              VIKTOR BARANOV 
                     (14.XI.1950 - 30.VII.2014)

Astăzi, a decedat Viktor Baranov, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Ucrauna. Avea doar 63 de ani, însă o boală îndelungată l-a urmărit necruţătoare. O ştiam de la prietenii noştri din Kiev, din Luţk, din Koktebelul din Crimeea. Pe lângă propria sa operă, a tradus din literaturile altor ţări, inclusiv din cea română. Era vice-preşedintele societăţii de prietenie „Ucraina-România.
Cu Viktor Baranov am avut o singură convorbire telefonică. Eram la Luţk, în regiunea Volînia, şi iată ce am reţinut în jurnalul meu de călătorie, pe data de 29 septembrie 2012: „Din ce ne mai spune Vasil Prostopciuk, reţin că noul lor preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Ucraina, Viktor Baranov, nu doar că: «Este prietenul meu personal, dar vă este şi vouă mare prieten, pentru că el vorbeşte limba română», face uşor entuziasmat volîneanul, continuând: „Uite, Leo, îl telefonez acum, îi spun ce şi cum, te prezint şi vei putea vorbi cu el”. Asta e minunea secolului: preiau celularul de la Prostociuk şi, de hăt de departe, îl aud pe preşedintele scriitorilor ucraineni salutându-mă, într-adevăr, româneşte. Viktor se află în capitala Crimeii, Simferopol,  adică de unde m-am întors eu acum două săptămâni. Ce face acolo? S-a retras pe vreo zece zile din forfota Kievului, să-şi mai vadă de scris. Convenim să încercăm a face legături de colaborare între uniunile scriitoriceşti – din Bucureşti, Chişinău şi Kiev. În breasla colegilor ucraineni lucrurile sunt destul de agitate: după ce, la sfârşitul anului trecut, preşedintele nou ales a declarat că Uniunea Scriitorilor va trebui să colaboreze cu puterea oficială în scop reciproc avantajos, unii condeieri au taxat asta drept colaboraţionism pe faţă, iar alţii chiar au ameninţat că îşi vor depune carnetele de membru. Dar, din câte ştiu, Uniunea Scriitorilor de la Kiev s-a unit contra legii promulgate de Ianukovici, conform căreia limba rusă devine regională. Cum spunea poetul, toate sunt încâlcite ca un vapor în ceaţă…”
Iar pe şapte mai a anului în cure, am primit din partea lui Viktor Baranov, preşedintele US din Ucraina, invitaţia de a participa a Zilele Taras Şevcenko (200 de ani de la naşterea Poetului), care aveau să se ţină în regiunea Cerkasî. Însă evenimentul a coincis cu festivalul „Primăvara Europeană a Poeţilor”, care avea loc la Chişinău şi la care, printre oaspeţi-participanţi, le-am avut pe poetele din Ucraina Galina Tarasiuk şi Teodozia Zarivna. Astfel că nu mi-a fost dat să mă întâlnesc cu acest minunat coleg. Ne-a plecat un prieten, un cunoscător al limbii române, un traducător din literatura noastră. Fie-i pulberea stelelor uşoară, umbra luminoasă în perindarea generaţiilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu