duminică, 22 martie 2015

MARINA ŢVETAEVA: POEME ÎN PREAJMA BUNEI VESTIRI



Marina ŢVETAEVA 

*     *      *

În zi de Buna Vestire
Braţele sunt încrucişate,
Udată-i floarea ce prinse-a se ofili,
Ferestrele-s deschise  vraişte,
Blagoveştenie, sărbătoarea mea.

În zi de Buna Vestire
Confirm sacramental:
Nu am nevoie de porumbei, lebede, vulturi dresaţi!

– Zburaţi unde vă duc ochii
De Blagoveştenie, sărbătoarea mea!

În zi de Bună Vestire
Zâmbesc până în seară,
Luându-mi rămas bun de la aripaţii musafiri.
– Pentru mine nu am nevoie de nimic
La Blagoveştenie, sărbătoarea mea!
                                                                
23. III.1916

*       *      *

Ajunul Blagoveşteniei.
Catedrala Bunei Vestiri
Luminează splendid.
Peste cupola-căpetenie,
Până sub lună,
O stea – mi-am amintit
De Constantinopol.

În cenuşiul cerdac
Se înşiruie bătrânele,
Cerşind milostivire
Cu glasuri infame.
În jurul Maicii Domnului
Ard mici felinare
Cu marile lor mărgele.

A neagră insomnie
Strălucesc chipurile sfinţilor,
În neagra cupolă –
Ferestruici glaciale.
A tufar de aur,
Arbore genealogic
Se apleacă policandrul.
– Blagoslovit e rodul pântecului
Tău, Fecioară
Dragă!

Lumânarea – porni să rătăcească
Prin mulţimea de mâini.
Pe buze porniră
A rătăci cuvintele:
– Născătoarei de Dumnezeu.
Luminoasă, fierbinte
E aprinsa lumânare.

Spre Soarele – Mamei
Pierdută în umbră
Invoc eu, bucurându-mă:
Mamă – mamei
Îi ocroteşte
Fiica cea cu ochi albaştri!
Întru luminoasă înţelepciune
Luminează, îndrumă
Pe calea pierdută –
Folosinţă.

Dă-i sănătate,
La căpătâiul ei
Rânduieşte – Îngerul
Ce se zburătăci de la mine.
De emfaza vorbelor – păzeşte-o,
Ca să nu ajungă, mie asemeni, răpitoare,
Vrăjitoare – cititoare în
Negrele cărţi.

Liturghia s-a terminat,
Cerul e fără nori.
Norodul îşi face cruce cu ardoare,
Răzleţindu-se.
Unul – pe la casa lui,
Altul – nicăieri,
Ceilalţi –Dumnezeu ştie unde,
Cu toţii – Dumnezeu ştie unde!

Câteva băbuţe bozafere,
Străvechi la anii lor,
Zăboviră-n pragul uşii,

Îşi mai isprăvesc crucile

În faţa nestematelor
Micilor felinare.

Eu însă, veselă,
Ca valurile rostogolitoare
Împrăştii lumea cu coatele.
Alerg spre râul Moscova
Să privesc cum se duce gheaţa.

24-25 martie 1916

Traducere:
                 Leo Butnaru




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu