În prima decadă a lui aprilie, canalul 1 al tv. ruse
a prezentat un film documentar despre celebrul sculptor-emigrant Ernst
Neizvetnîi, stabilit de circa 40 de ani în New
York.
Două părţi ale filmului de câte 50 de minute
fiecare. Bineînţeles, ştiam/ ştiu multe despre Neizvestnîi, am scris despre el pe
blog, pe fb. (vezi: http://leo-butnaru.blogspot.com/2011/02/cazul-nikita-hrusciov-erns-neizvestnai.html),
însă priveam cu interes, de fundal având şi cele două romane remarcabile despre
şaizeciştii ruşi, „Înălţimi găunoase” al lui Aleksandr Zinoviev, şi „Tainica
pasiune. Roman despre şaizecişti” al lui Vasili Aksionov, în care, de altfel,
Neizvestnîi apare frecvent. Dar uite că nu a fost o reciprocă: în cele 100 de
minute de mărturii ale sculptorului şi de comentarii ale autorului filmului, Kirill
Medvediev, nu apar momente cu scriitorii, nu se aminteşte de ei, cu o singură
excepţie: o poză în care sculptorul e alături de Evtuşenko, căruia doar i se
pronunţă numele, nimic mai mult, fără comentarii. Sigur că Medvediev ar fi
trebuit să-l întrebe, dacă a citit ce scriu alţii despre el, inclusiv Zinoviev
şi Aksionov, pentru că în naraţiunile acestora sunt multe puncte de reper,
inclusiv pentru biografia sa, a lui Neizvestnîi. Ba mai mult, jurnalistul intră
în dialog cu unele personalităţi care l-au cunoscut, îl cunosc pe Neizvestnâi
(pictori, sculptori, regizori, comentatori politici…), însă nu se adresează
niciunui scriitor. Să fi fost o înţelegere dintre protagonist şi jurnalist, să
alunge scriitorii din cetate, să-i treacă cu vederea, să nu-i amintească? E
posibil ca lui Neizvestnîi să nu-i fi plăcut cum este el înfăţişat de prietenii
săi de tinereţe, Aksionov şi Zinoviev, care, e drept, uneori, sunt cam caustici (în
special al doilea) cu cele ce se întâmplau în atelierul sculptorului criticat
de însuşi Hruşciov. E o presupunere doar.
Însă, în pofida „eliminării” scriitorilor, filmul
merită vizionat, e postat pe net, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu