miercuri, 8 iulie 2015

POLEMIC, DESPRE UNII PRETINŞI ECHINOXIŞTI (un fragment)

Dorul nestrămutate de colectivism, de hurtă apare nu doar în cazul strict-postmodernist, ci şi în unul, sau din interiorul postmodernismului (autohton), sau paralel acestuia (nu se ştie exact ce şi cum), cunoscut, iniţial-distinct, ca Fenomenul Echinox. Zău că deja prinde a supăra inflaţia de poeţi, şiruri întregi, care se dau – nimic altceva, altcumva – decât... echinoxişti şi gata! Pentru ei, probabil, atât de feluriţi, şi ca formulă, şi ca dotare, a spune că sunt echinoxişti e o garanţie că lumea îi va lua, apriori, pe cuvânt de onoare, de valoroşi incontestabili. Mort-copt, valoroşi, în pofida indicaţiilor experienţei axiologice! În fine, o astfel de inflaţie echinoxistă, de multe ori fără… echinoxism, nu e decât o umflare de balon al relaxărilor valorice, în care încape orice, înainte de toate – mult aer.  Este uimitor cum, adevăraţii echinoxişti, unii dintre ei – de-a dreptul iluştri, nu încearcă să facă lumină în ceea ce a devenit o modă pentru unii, de a se declara echinoxişti, fără a avea nimic în comun (şi în valoare particularizatoare) cu nobila fenomenologie generată de celebra revistă studenţească clujeană. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu