vineri, 18 decembrie 2015

INSTRUCTAJUL SANTINELEI DE SINE, ARCA NR. 11-12



Leo BUTNARU



În noapte de veghe târzie
când sunt în schimbul doi al
cunoaşterii de sine
îmi zic:
încearcă să ţii relele la distanţă

nu lăsa să se apropie prea mult de tine
statul comunismul democraţia
sectarismul lenea trădarea
piatra aruncată în direcţia ta
şi altele de acest soi
pe care trebuie să le ţii la distanţă

inclusiv moartea –
dacă vei fi în stare –
să n-o laşi să se apropie la mai puţin
de zece-cincisprezece paşi...

uite
doar în ce priveşte cuvântul nu are rost să încerci –
nu vei reuşi...


HALOUL LUNII ŞI CEARCĂNELE

1

Pin geamul casei vechi
se poate spune – chiar părăsite
priveşti fascinantul halo al lunii.

Înainte de somn
când perdeluieşti fereastra
din faldurile draperiei se desprind două-trei molii
care parcă ar trece prin
celestul halo multicolor.
                                       (În
tinereţea ta de poet
prin aureola lunii treceau
gâştele haikuurilor japoneze…)

2

…din nenorocire
cândva
luna va ajunge nu doar poluată
ci şi poluantă precum
un Cernobîl cosmic...
                                  În fapt de noapte
pe fundalul ei vânăt-auriu
atât de liricele gâşte din poezia japoneză
se vor proiecta-vedea ca la röntgen:
                                                          nişte
biete schelete în zbor...


DIFERENŢE DE NUANŢĂ

în ţara nesfârşitelor stepe
suicidul prin alergare
prin goană
                 prin gâfâit
prin asfixiere
              prin (pri)goană de sine
e de o mie de ori mai frecvent
decât în ţara celor o mie de lacuri
în care
suicidul prin înec e de o mie de ori mai des întâmplat
decât suicidul prin ultim zbor în ţara celor o mie de zgârie-nori
sau chiar zgârie-talpa-Lui-Dumnezeu
de pe crestele cărora se poate întrezări
ţara stepelor nesfârşite cu mici trâmbe de praf
ridicate de disperaţii alergători
(pri)gonitori de sine
şi ţara celor o mie de lacuri cu răsfirarea undelor produsă de
nenorociţii ce se aruncă în apele albastre
uneori – cu câte un poem de gât
în gât
â


RĂSCRUCE

Din păcate
la intersecţia destinelor omeneşti – niciun semn rutier…


POEZIA ŞI MINISTERELE

1

bineînţeles
80 la sută din personalul ministerului culturii
habar nu are ce ar fi să fie
tanka
hokku
adică e ceva rău înţeles

iar din cele 20 de procente rămase
80 la sută a personalului chiar de ştiu – vag – că ar fi totuşi vorba
de poezie
nu este exclus să considere că
tanka e un gen de poezie a tanchiştilor
iar hokku – versuri despre hocheişti...

2

Din păcate
ministerul economiei a înţeles neadecvat spusa lui Eminescu
poezie – sărăcie
iar ministerul sănătăţii rămâne în continuare absolut indiferent
la starea sănătăţii literaturii în ţara noastră
apoi – colac peste pupăză – veni
şi această noutate trăsnet: cică
undeva în Transilvania
sau poate în Pennasylvania
un om cumsecade pur şi simplu a murit
din cauza unei doze prea mari de poezie…

3

În fine
fiind aspru criticat
ministerul culturii globului pământesc a anunţat
campania de răspândire a poeziei
la sat...

Iar ministerul economii l-a finanţat.

Dar
să fim totuşi realişti:
                                 pentru ţăran
pasărea-paradisului e
cocoşul din zeamă...



NICIO GARANŢIE

De mori
şi te naşti din nou
nu e o garanţie că vei şti să trăieşti mai omeneşte
că vei reuşi să faci ceea ce visai să faci
în prima viaţă
dar nu ai reuşit
că vei fi mai bun
mai evlavios

că vei fi longeviv
încât
să reînvii direct din viaţă
fără să mai şi mori.

Vârf la toate
enervându-te la culme
cărţile unui oarecare Leo Butnaru
care nu se ştie din ce considerente
a fost trecut în panteonul clasicilor
literaturii române
şi împrejurimilor…

 

ŞI EA O MARIA MAGDALENA A REMUŞCĂRILOR


1

Şi ea o Maria Magdalena a remuşcărilor –
în salbele şi silabele-i de lacrimi
se reflectă gălbenuşul lumânărilor.

2

...şi îngerul i-a adus floarea purpurului-împărat
ca simbol al iertării ce i s-a acordat
în lacrima ei
laleaua s-a reflectat ca un embrion însângerat.

3

Însă jocul asociaţiilor continuă generoasa temă:
de i-ar fi adus flori de lăcrimioare
în lumina lacrimilor ele s-ar fi reflectat
precum – pardon – stropii de spermă.

4

Iar clipa despărţirii lor
cum s-o scrii
cum s-o spui?

Spre zori
în lacrima ei tresări flacăra brichetei lui.


SONETUL LIBER CU 14 EVE

Anatomica statistică spune
sau ilustrează mut pe planşe
lucioase sau mate
că omului îi sunt date
12 perechi de coaste
din care – 7 adevărate, 3 false
şi 2 nearticulate cu sternul
zise flotante.

Din primele 7 perechi se pot întrupa
14 Eve ale sonetului existenţial
din celelalte 5 perechi nearticulate –

poeme neesenţiale ne-existenţiale jertfite
ca nişte Eve-pruncuţe avortate
sau pur şi simplu neînsufleţite.




2 comentarii:

  1. traducere în latină:"Cezar maleb une!"Zărone...Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei, cu traducerea... există variante, paralele, implicite etc. Mulţumesc pentru felicitări.

    RăspundețiȘtergere