Origini
Spre limba maternă venim
din limba paternă – Tăcerea
Dumnezeiască…
Până la cântarea cântărilor
cu ceva timp până a-l întâlni pe Solomon
adică până la Cântarea
cântărilor
iat-o pe păstoriţa Sulamita sărutând
mâna asprului ei păstor – acolo
la atingeri de nisipuri
şi câmpie –
dar ea săruta mâna nu pentru că
o hrăneşte
ci pentru că
o mângâie...
Înainte de somn
Apus deja potolit
sieşi supus.
E mai mult spectru
decât pară.
Şi în desenul cosmic prinde să-ţi pară
că vezi scoasă înainte de somn
şi pusă într-un fabulos pahar cu apă
o supra-uriaşă proteză dentară.
Cine o fi venerabilul, bătrânul Domn
pregătit de adâncile soamne?
Poate chiar Tu, Doamne ?...
Însemne
Pentru a vă imagina cum arată
o inimă în suferinţă… – e toată
dungată
de linii-linioare ce aduc a zgârieturi
de parcă cineva
a tot aprins
a tot aprins chibrituri de ea…
Aproape paronimie
În miez de iarnă geroasă am întrebat:
„Cine e la geam? Viforul?...”
Şi răspunse un glas de gheaţă:
„Nu. Viitorul”.
Inima, spartanul şi puiul de vulpe
Inimă
tu
uneori
acolo
în interior
dincolo de sân
ca puiul de vulpe în sânul
spartanului răbdător…
Niciodată nu aş fi crezut că
inima poate avea gheare…
* * *
cândva
apa era atât de curată
atât de curată
încât
înainte de a intra în ea
îţi venea să te speli
* * *
cândva
apa era atât de curată
atât de curată
încât
înainte de a intra în ea
îţi venea să te speli
Terra promissa
până în ultima clipă
a răstignirii în disperare
sau a trecerii de pe ring – pe rug
să nu renunţi la
zădărnicia iluziei
ori la speranţa că – puţin
dar totuşi,
atât cât îl ai sub unghii, –
şi
acesta-ţi mai este
pământul făgăduinţei…
Cămaşa
Când mi se păruse că mă cam
părăseşte norocul
am mers pe la celebre firme –
Versace
Cardin Boss New Man Lacoste
Zara Escada
etcetera
pentru ca pe toate uşile lor să
văd acelaşi aviz:
„Nu recondiţionăm cămăşi în
care v-aţi născut!”
Probabil
acestea nu mai sunt la modă…
Atât de naiv
Omul e atât de neştiutor,
dar mai ales – hazliu
sau poate – iresponsabil
încât
poate spune orice,
spre exemplu:
n e m u r i r
e.
Protograffiti
Îşi amintea apostolul Ioan:
„...Iar Isus,
plecându-Se în jos,
scria cu degetul pe pământ”... –
aceasta îţi vine în gând
în timp ce-ţi contempli urmele din praful
drumului...
Parcă tu nu ai putea fi
un simplu vreasc cu care mai scrie ceva
Dumnezeu?...
Reacţie
Când
adânc afundat în gânduri
preocupat de soarta literaturii române
se întâmplă să simt după ureche
adică
la ceafă
vreo răcoroasă pală de aer
fără a întoarce capul
şi fără să-mi sară proverbiala ţandără
îmi zic
niţel interogativ:
– O fi zefirul
sau
generaţia tânără?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu