marți, 3 mai 2016

MAPAMOND. DIN CELE MAI FRUMOASE POEME




Marina ŢVETAEVA

*      *      *

În fatalele sorţii foliante
Pentru femeie nicicând nu există
Ademenire. – Ars amandi
Pentru femeie – întregul pământ.

Inima – a otrăvurilor de iubire
Otravă – mai fidelă ca toate.
Încă din leagăn, femeia
Poartă-a oarecui fatale păcate.

Ah, e departe până la cer!
Buzele – apropiate-n beznă şi vânt...
– Doamne, nu judeca! – Tu nu ai fost
Femeie pe pământ!

29.IX.1915


*     *     *

Cu năvalnica tandreţe – mai apoi,
Curând de la toţi voi pleca, –
Şi tot mă gândesc căruia din voi
Blana de lup îi va rămânea,

Cui – pledul plin de alint
Şi bastonaşul subţire cu ogar încrustat,
Cui – brăţara-mi de argint,
Cu peruzea – praf presărat...

Şi toate bileţele, şi florile toate,
Pe care nu am cum le păstra...
Şi tu – ultima rimă a mea,
Ultima mea noapte!

22.IX.1915


Traducere de Leo Butnaru

2 comentarii:

  1. Sublim: „ – Doamne, nu judeca! – Tu nu ai fost
    Femeie pe pământ!”
    Admir! Respect!

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil, din stele, Ţvetaeva vă citeşte (româneşte!) comentariul.

    RăspundețiȘtergere