marți, 29 noiembrie 2016

ÎN CURS DE APARIŢIE, CARTEA UNUI POET UCRAINEAN: MIHAILO KAMENIUK


Mihailo KAMENIUK

Ispitirea prin text

…veni. Se cuibări.
…Trăi în firea mea,
trezind fiara din mine.
„Dar cum te cheamă, cine ai fi?...”
…Spuse:
„Credinţa.
Dar tu nu-mi aparţii,
astfel că nu te mai supăra,
nu căuta alibiuri.
Tu nu depinzi de nimeni,
cum nu depinde zăpada
de schiuri”.


*      *     *

Viaţa…
complicată, în singurătate
toate-s amestecătură himerică….
…Lasă-mă să intru-n singurătatea ta
ca pe un păcătos
în biserică.
…şi spovedeşte,
şi iartă
pe cel ce greşeşte
fără să ştie
şi ca înecatului
las’ să-i intre-n trup
ultima melodie.


*     *     *

…prin efort de voinţă
părăsesc visul,
la balcon
strâng ţigara-ntre dinţi.
…umbra ta
dispare ca-n hău,
vântul de nord
readuce mirosul tău…
… întunericul sângeriu
iarăşi pulsează la tâmplă –
ţipăt la naşterile care
nu se întâmplă.


Serviciu

...de parcă umbra calului troian ar fi…
…şi tot aşa, zi de zi…


*     *     *

…au împuşcat în mine, în Hristos au nimerit –
istoria credinţei e simplă de neînchipuit…


*     *      *

… ca un gheţar
cimitirul alunecă
peste sat.
Ce demult
n-am fost aici eu,
cel depărtat.

Un comentariu: