sâmbătă, 26 august 2017

UN POET DIN SANKT-PETERSBURG: ARSEN MIRZAEV




Carnet de muncă

Om care
e doar din componente străine:
mers de tehnician-desenator
zâmbet de hamal
obișnuințele unui custode de muzeu
abilitate de laborant
orizont de fochist
farmecul unui paznic la universitate
îngăduință de pompier
timiditatea inginerului
aroganța poștașului

și doar sufletul –
al meu.


*     *     *

– Arată-mi
poemul tău!
– Nu pot.
– De ce?
– E timp mohorât.
Pe timp frumos
el poate fi văzut
                                      în cerul
   rece
petersburghez.



La fotografia Elenei Guro*

stă la podea
în mână penelul
la spatele ei – un studiu
la spatele studiului – geamul
la spatele geamului – LUMEA
  stă
pe podeaua rece
o copiliță
cu o privire călătoare
marele copil
al unei vârste necunoscute
MAMA A TOATE
____
  Elena Guro (1877–1913) – scriitoare și pictoriță, unul din protagoniștii avangardei ruse.


*     *     *

Pentru V. N.

...corb pe tron – Apollo
și fluturașul – Psiheia
și Buddha în zarvă de păsăret
și Hipopotamul în nirvană
al broaștelor cor general rusesc –
„dimpreună discuție a muritorilor”


*     *     *

ea
îți este
drăguță
ca o fetiță
tu
mi-ai deschis-o
cum ai deschide
sufletul

eu am intrat
în ea
a rugăciune


*      *     *

Ne-am dus cu Marina
să urlăm la Volga.
Am urlat – dar parcă
fără niciun rost.


E timpul

Până la 30 de ani
m-am ales cu
prieteni
dușmani
copii
soții
drepturi
obligațiuni
caracter deloc comod...

Deja
în viața asta am de toate.

Cam e timpul să
încep o alta nouă.


*     *     *

nu te teme!
deja
nu mai sunt aceleași teme...


*     *     *

ce tot umbli tu
cu inspirația
când de manuscrise se ocupă
cooperația?!


*     *     *

orice ram – un sunet este
orice copac – e un cuvânt
pădurea vorbește cu mine
ce trist e că nu-i cunosc graiul


*     *     *

„sunetele populate de oameni”
ale lui Velimir Hlebnikov
intră în oamenii
populați de sunete...


Dragoste beată

Ieri am fost cu Lelița pilită...

Însă aș fi putut lucra...
Și viețui...


Duduia-poetizană-partizană

atotbiruitoare
obrăznicie mocnită:
ochii în pământ
plici-plici cu pleoapele
zâmbet timid
sau că slugarnic
sau că provocator...

iar mâinile lungi-moscovite
deja se întind
se întind-întind-întind
tot mai mult
pentru ca dintr-o dată să-ți încleșteze
beregata –
ca și cum neapărată...

numai că cine știe –
vor ajunge totuși?

– hei, Moscova!
îți văd îți văd lăbuțele...


*     *      *

Groapa haznalei pe jumătate e goală...
V. Zemskih

groapa haznalei e plină
pe jumătate

– pe jumătate e goală
sau poate –
din contră?

– hei!
pesimiștilor!
dați și voi un răspuns!

– nu dau.

– hei!
optimiștilor!
poate răspundeți voi!

– nu răspund.

stau așa ca plutele
unii și ceilalți
îngropați până la brâu
în recea
neagra
puturoasa
mocirlă a
giganticii gropi de hazna

sau că ei ar fi
pe jumătate vii
sau că –
din contră?

– cine să-i știe?
– răspundeți cumva!...


Cele necesare

Pentru ca
să scrii versuri
trebuie să te îndrăgostești de:
femeie
poezie
carte
arbori
anotimpuri
spațiu –
viață
__________  
moarte
iar apoi...
apoi –
din nou
de la capăt
în aceeași tonalitate


*     *     *

Cinema.
Cursivul lui Kurosawa.
Motiv de miniatură.
Tot ce e mic
uriaș e...
precum
viața

Iată-mă-s eu
...................
Dar nu-s totuși eu...


Adresarea

decid
să mă adresez per tu
copacului
să-i zic:
hei! bre! copacule!...

și el
își iese din fire
și pornește spre mine
cu pasul său plutitor
de plop tremurător

zâmbetul i-i
oarecum enigmatic

MonaLisiac

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu