marți, 17 octombrie 2017

DINTR-O REVISTĂ A PLURALULUI: „NOI”






Datare

Am mai multe poeme de demult care
în loc de zi, lună, an
sunt datate cu numărul tău de telefon
din păcate
deja nevalabil.


Afrodita-Poezia;

Uneori, poezia devine atât de adâncă
încât se întunecă înfiorător
și pare că ar ascunde-o periculoasă stâncă
pentru eventualul înotător.

Și a mia oară îți vine
să părăsești această stare neprietenoasă
repetând tânguios ca un copil: „Gata
nu mă mai joc, plec acasă!”

Apoi, ajuns iar în singurătate
parcă aștepți, parcă jinduiești, parcă îți pare rău
într-o iarnă albă din care se-ntrupează Poezia ca
din spuma laptelui pus la foc de Dumnezeu.

Programare;

probabil
ea a trăit în sânul lui Avraam

e coadă mare să trăiești acolo

azi
e de presupus
pentru sânul lui Avraam
există programare online

Pentru Patrie;

Ah, câte am făcut noi pentru Patrie!
Unii au murit,
alții pur și simplu nu s-au născut.

Ars subjectum;

Ca o diversitate de moarte
dar mai ales de viață
ceața fierbinte se numește aburi
aburii reci se numesc ceață.

(Aici textul propriu-zis se află
între subtext și supratext
ca un sandvici de semnificații
scoase de sau puse la index.)

Iar când intervin aburii, ceața
continuarea subiectului e dificilă
încât e mai bine să-l stopezi, sau
pur și simplu să-l sugrumi fără milă.

Iar cei ce râvnesc să citească
precum se spune – (și) printre rânduri
nu au decât să facă-n fel și chip
să se descurce-n colectiv, sau singuri.

Trunchiul din Copou;

Nu există o altă variantă:
odată și odată
se va sfârși și teiul lui Eminescu din Copou.

Probabil
tulpina îi va fi tăiată segmente
în ideea de a fi repartizate pe la muzeele de literatură
sau pur și simplu de patriotism.

Atunci ar putea apărea un moment ce dă de gândit: pe
trunchiul proaspăt retezat
să urce vrun mititel – o furnică
sau o vaca-domnului întâmplătoare
care
în câteva clipe
alergând mărunt-mărunt
să treacă peste cele cam cinci sute de inele cu
de-or trece anii….


Cu gândul și auzul la Lucian Blaga;

Mărturisesc că am constatat și eu adevărul cu razele de lună
ce se auzeau izbindu-se de geamuri

însă în acea noapte liniștea era și mai mare decât în poem
încât
de sus
se mai auzeau cum trosnesc încheieturile bătrânilor îngeri…

De-ai lui Gogol la Judecata de Apoi;

Iar când la Judecata de Apoi se părea că
se încheiase și ultimul ritual – cel cu dreptul de a reînvia
al unora
la un moment dat Dumnezeu întrebă grefierul:
– Dar unde sunt sufletele moarte ale lui Gogol?
Ce facem cu ele?

La care grefierul își luă curajul de a răspunde timid:

– Dar ele, Doamne, nici nu au murit…

Neeuclidiană;

Două linii perfect paralele
numaidecât se întâlnesc undeva în infinit.

Eu cred: în vârful unghiului
dintre degetele
Lui Dumnezeu.
 
 
Cândva; 
 
cândva 
apa era atât de curată
atât de curată 
încât 
înainte de a intra în ea 
îți venea să te speli

 Scop și telescop;

Telescopul
nu are scopul
de a ni-L înfățișa pe Dumnezeu
ci – ceea ce nu e deloc puțin –
de a ne apropia cât mai mult de El

fie doar și cu gândul
cu ochii minții…


Îngerul nepractic;

practic
ești un înger nepractic
neamul tău niciodată probabil
nu va ajunge să inventeze un foehn
pentru uscatul aripilor îngerilor
la ieșirea dânșilor din baie
sau din ploaie

Naștere și supunere;

Mintea mea naște ideea
dar nu o poate supune;

ideea supune minte mea
cea
care a născut-o…

Major

Pe fundal de munte negru
mestecenii – claviatură verticală
de pian suprareal.
                            Probabil dibuitor
în coroanele mestecenilor
printre cuiburi de păsări
pe vârfurile tulpinilor
degetul lui Dumnezeu caută clapa do major.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu