Prietenul nostru
Adrian Grauenfels, căruia-i mulţumesc la, aşa-zicând, superlativ: mercissimo
(!), mi-a dăruit, de peste mări şi ţări, acest opuscul editat de el, la editura
Saga (Israel, iunie 2018), şi cuprinzând "traduceri, avangardă, poezie
experimentală, eufonică, concretă, neconvenţională". Prezenţi, în
florilegiu, sunt: Dan Ungureanu, Adrian Grauenfels, Yehuda Amichai, Paul
Vinicius, Liviu Cristescu, Gherasim Luca, Liviu Antonesei, Max Blecher, Paul
Celan, Leo Butnaru, Indira Spătaru, Benjamin Fondane şi (în capul listei, cu
voia dumneavoastră) Şerban Foarţă (?!). Se adaugă, la aceştia, doi-trei autori
din care se publică traduceri: J. L. Borges & Frederich Rückert. Grafica
este, şi ea, heteroclită, şi anume - coperta: Wikimedia, AG; logo: Sash Segal;
desene: Jules Perahim, Wenzel Jamnitzer (1568), Beatrice Bernath, Miriam
Gamburd. Sper să nu fi omis pe nimeni... În încheiere (dar nu ca simplu gest
convenţional, ci dintr-o reală admiraţie), iată un exerciţie pangramatic al
antologatorului plachetei, Adrian Grauenfels, care, la "v"-ul cel de
obşte, la "w"-ul mai exotic, 'la "vvv"-ul lui Breton,
adaugă un strămultiplu "v": "şi iată cum din vida vale/ vagi
voci, vocale, virgule, vandale/ virginele vapoare văruite/ în văgăuni vestale
văduvite/ volante vocalize de vorace vulpi/ se zbat de-un os rămas în
loc..." Aşadar, mercissimo, Adrian !
Șerban
Foarță
Leo
Butnaru
Sărutul
1
Sărutul
canibalilor îndrăgostiți
miroase
a carne vie
proaspătă.
Dar
numai atât.
Încolo
– totul e ca și cu îndrăgostiții obișnuiți
cuprinși
de-o pasiune sălbatică…
2
După
nebuna seară de dragoste – tu
cu
gura însângerată
de
parcă ai fi sărutat cactuși…
Rimă
rimă
– tu mică iapă de tracțiune
reușești
să duci unele poeme până la bun sfârșit –
sfârșindu-le;
opintești
la sonete obrintite
ca
la o grapă de dragul grapei
și
gropii
ca
la o boroană fără bornă;
îmbumbi
epigrama ca pe o jiletcă strâmtă
rimă
– tu regină a morții
pardon
– a nopții
(poeziei)
tu
care probabil
ai
și simțul umorului...
Cei
cu șanse
Mărunți-mărunței
cum
sunt
chiar
de fac pacoste cât giganții
pigmeii
au totuși mari șanse să ajungă nemuritori.
Infimi
cum sunt
pigmeii
pur și simplu nu consumă prea multă nemurire.
Alții
– chiar deloc.
În
roți
Neavând
altceva la îndemână
bucătăresele
pun în loc de bețe în roate melesteie
făcălețe
linguri
de lemn...
Pentru
atare treabă
ciobanii
folosesc toiegele noduroase
jucătorii
de baseball – bâtele lucioase
cei
de la golf polo și hochei – crosele
tenismenii
– rachetele
snookeriștii
cei cu biliardul – tacul
de
la canotaj – vâslele
căruțașii
– codirișca biciuștii
pescarii
– undițele
schiorii
– schiurile
mascații
de la scrimă – floreta spadă sabie
cei
de la snow-board și surfing – plăcile;
bătrânii
orbii
jucătorii
de crichet
de
oină
mareșalii
folosesc bastoanele
dirijorii
– baghetele delicate
vărguțe
de care ascultă Bach și Mozart...
Așa
la
generala clacă de pus bețe în roate
să ajute cu toții la o mare faptă comună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu