POEME DIN

                                            Leo BUTNARU

Crăpat de zori

În domoale unde de ape pământene – fâșii roșii

mai mari

mai mici

ca niște legători căzute de pe o infinitudine de ochi

peste altă infinitudine de ochi.

Simetrie între

legători de ochi

și

legături cosmice

în acest caz fiind absurd să se caute

de care parte ar fi

dreptatea

totul fiind în

pofida a toate...

Mercenari întru metaforă

până în prezent

s-a cam dovedit că

în poezie

viitorul acesteia aparține inegalabilului ei trecut

iar

în ce privește prezentul

și imediata lui învecinare

viitorul

e de presupus că nu a rămas mult până când

pentru solicitarea poeziei genialilor autori

bibliotecile țărilor bogate vor plăti

cititori-mercenari

Înțelesuri și subînțelesuri

Când se întâmplă să nu scriu despre gramatică

despre cuvinte înaripate

sau propozițiile subordonate circumstanțiale de loc

de timp, de mod, de cauză, de scop

despre  circumstanțiale condiționale

concesive, consecutive

sau despre simple propoziții circumstanțiale de poezie

ci scriu despre Homer

ori Socrate

să zicem

toate celelalte pur și simplu se subînțeleg ca

supra-înțelesuri în unitatea literaturii universale

inevitabil asigurată

chiar dacă e mare discrepanța

între cavalerul Don Quijote

și sub-cavalerul Sancho Panza

chiar dacă sunt de netăinuit contradicțiile

dintre Emme Bovary Manon Lescaut Anna Karenina sau

antica – iubăreață și ea – poetă Safo

astfel lăsându-se mereu ușile

sau peșterile deschise

și pentru autorul Homer

și pentru cititorul Ulise...

Ochitor și oculist

Când e cazul

moartea e și oculist.

Pentru gloanțele oarbe. 

Pierderea cunoștinței

Acesta ar putea fi un poem dada care

își trăiește imposibilitatea de a exista –  miile de accente

răzuite de pe înțelesuri

neștiute.

Bineînțeles

poemul dada e categoric diferit de

poemul obișnuit în care

se întâmplă ca

neputând rezista tensiunii dintre

spus

și

nespus

dintre înțeles

și

neînțeles

unele cuvinte pur și simplu își pierd cunoștința.

Știre de primă

sau ultimă pagină

Ieri

la aeroport

în palmele cuiva

detectorul de metale a detectat

c!

u!

i!

e!

Unii însă spun că 

de fapt

nu ar fi fost decât niște semne de exclamație

care-i intraseră sub unghii.

Fragment căruia nu i se mai poate adăuga nimic

Acesta e un text

posibil filosofic care – simt –

se naște dintru început fragment;

fragment predestinat

care nu mai poate fi continuat

împlinit.

Fragmentul ca întreg rotund

despre o idee deplină

și anume:

Eu presupun că se știa încă din Iudeea

de la idei că:

Iudeea naște ideea

ideea naște cultură

cultura naște idei.

(...pentru a mă opri la

acest însingurat argument

în caz contrar

textul prezent

nu ar mai fi fragment.)

Umor despre umor

De când s-a despărțit de iubită

a dat-o în umor negru

crispat.

Ah când era împreună cu iubita

o ținea într-un umor trandafiriu

uneori curcubeic

arcat

peste vesel scârțâitorul lor pat... – fac

acoladă în tine

                        RIMĂ – tu

mică iapă de tracțiune ce

reușești să duci unele poeme până la bun sfârșit –

sfârșindu-le;

opintești la sonete obrintite

ca la o grapă de dragul grapei

și gropii

ca la o boroană fără bornă;

îmbumbi epigrama ca pe o jiletcă strâmtă

rimă – tu regină a morții

pardon – a nopții

(poeziei)

tu care probabil

ai și simțul umorului...

Ispita prozodiei clasice

Oricât de postmodern

sau chiar vechi avangardist ai fi

prozodia clasică te mai încearcă:

                                                    iată

desfrunzita salcie tânără oglindită în apă 

ca un schelet de rusalcă...

Din memoriile unui cerb

Acest cerb își mai amintește cum

Diana își clătea sânii

clătinându-și-i la sânu-i...

Desecretizare

la început a fost cuvântul care

la desecretizare de dosare

se află că

dintr-o elementară eroare

era cât pe ce să devină cuvântul de pe urmă.

Pe drumul cunoașterii

În lungul drum al cunoașterii

patrulează îngeri de caritate

care oferă când e cazul ajutoare

mai obișnuite

mai eterate

sau chiar de-a dreptul sofisticate

ciudate – însă la o adică

până la urmă cu ce-i poți ajuta

pe cei găsiți obosiți

sleiți

unii ușor ieșiți din minți

în aziluri improvizate

pe marginile anevoiosului drum al cunoașterii?...

Dar asta e: din vreme în vreme

pe laturile drumului cunoașterii

îngerii de caritate (de la eparhie

sau entropie)

                     încearcă să resuscite

și să-i repună pe cale pe unii

pe alții sfătuindu-i să abandoneze

să renunțe de a mai înainta

și tot așa

până la un punct de unde – încolo

pe marginile drumului cunoașterii

dar și pe drumul propriu-zis – țipenie!

                                                          Altfel zis

îngerii salvatori (de la eparhie

sau entropie)

                    nu mai întâlnesc niciun ins

cu toate că și de acolo – mai departe – mai departe –

mai departe – drumul cunoașterii nu este închis

nu este interzis...

Dar – asta e: deja – țipenie

niciun ins

niciun proscris...

Plopii cu și fără soț

1

O plopi cu soț

în copilărie vă credeam ocrotitorii mei!

                                                              Serile

siluetele voastre prelungite din hatul ariei noastre peste ghiol

peste tău

mi se păreau umbrele picioarelor

Lui Dumnezeu.

2

Pe lângă plopii fără soț

Adesea am trecut...

Dar

reieșind din trista experiență a poetului român

mi-am zis:

                 Ce nedrept ai fost Vergiliu

frate latin cu

versul tău:

Dumnezeu se bucură de numărul fără soț*

___________________

* Numero Deus impari gaudet* (în lat. În original)

De dincolo

Doamne

cât de departe

cât de demult

întâile-mi poezii

stângace asimetrii

ba chiar cam deformate

de dincolo

se uită la mine

ca niște copii

cu nasul turtit în sticla geamului!

Recital 

Astea sunt timpurile

secolul

zilele

nopțile

cam toate

astfel că

reieșind din starea de fapt

mergând la recitalul poetic

unde

se vor citi poeme de dragoste

îți pui vesta antiglonț...

Pentru orice eventualitate...

Târâș, prunc în scutece

1

O fi chiar cum spune pediatria – că

mersul în patru labe

ajută copilul să-și întărească musculatura

și este primul mod de a se descurca pe cont propriu.

…Nu ar mai fi de adăugat decât că

descurcându-se deja pe cont propriu

în orice direcție s-ar târî

copilul se târăște spre viitor.

2

Prunc neliniștit

zvârcolit

la un moment dat creându-ți impresia că

neîndemânatic

neputincios cum e

încearcă totuși să-și potrivească scutecele

în loc de aripi...

Deochi

Tot mai răspândit deochiul pe Facebook.

Fotomodelele care-și postează pozele aici

sau vor cădea pe podium

sau vor rămânea fete bătrâne-cuc.

Iar ei

bravii

mușchiuloșii flăcăi

fiind deocheați pe această rețea socială

ajun gay

sau hamali de dârvală.

Deochiul pe Facebook e deja calamitate universală.

Cosmonauții mediatizați excesiv pe aici

se pot pierde aiurea

în pustietatea astrală.

Bucătarul șef câștigător al marilor concursuri culinare

din deocheată întâmplare

își poate scăpa o cratiță cu uncrop între picioare.

Miliardarul nimerit sub ochi răi

pe Facebook-ul împânzit de fotografii

ajunge după gratii.

Pe scurt

oricare dintre cei deocheați pe Facebook

poate ajunge aut

ca și ieșit din joc

ca și nenorocit de nenoroc.

Astfel că

duduilor frumoase

pieptoase

îmbunătățite cu silicon

și voi  Schwarzenegger-ilor aroganți

ca să nu fiți deocheați

nu vă postați fotografiile pe Facebook

iar pe unii din cei care deja au și făcut atare prostie

mi-i închipui cu mâna încleștată de maus

fire-ar să fie

pe întreaga

dar scurta vieții vecie.