Leo BUTNARU
PAGINI DE JURNAL CU LAURENȚIU ULICI
17.XI.1990
Bacău, Zilele
revistei „Ateneu”. La hotelul „Decebal” îl cunosc pe
Laurențiu Ulici care își uimea confrații băcăuani prin erudiția sa literaturologică. Aceștia alegeau, în
mare discreție, un scriitor pe care, după 15 întrebări la care se cerea a
răspunde doar cu „da” sau „nu”, ori „nu știu”, Ulici identifica scriitorul. Se
ghicise chiar și… pe sine! Băcăuanii insistă să fac și eu o alegere. O fac, spunându-i
numele lui Sergiu Adam. Ulici interoghează. Însă... eșuează. Nu l-a ghicit pe…
A. E. Baconsky! Bucurie în rândul băcăuanilor. Ulici cam dezorientat. Prima sa
„înfrângere”. Mă rog, joc de literați maturi.
Marea surpriză: la Centrul Internațional „George Apostu” sunt declarat unul
din laureații premiului revistei „Ateneu” pentru poezie și publicistică. (Am publicat
aici două eseuri și un grupaj de poeme.) Primesc distincția împreună cu
reputatul Zigu Ornea (premiul special), Eugen Uricaru (proză), Laurențiu Ulici
(critică literară), Cristian Teodorescu (autori tineri). Premiul mi-l înmânează
Eugen Simion. Tot aici îl cunosc pe Nicolae Manolescu cu care, în aceeași zi,
împreună cu Sergiu Adam, mergem la întâlnire cu elevii liceului „Bacovia”.
Atmosferă excelentă. Adolescenți bine instruiți, curioși. Cineva citează din
poezia… mea. Surprins. Flori și autografe. Manolescu îmi solicită versuri
pentru „România literară”, iar Ulici pentru „Luceafărul”...
Destăinuirile deloc plăcute ale lui Ulici la adresa lui V., L., D. etc.
Pavel Savin, secretar literar la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, prezent și
el la discuție, remarcă… remarcabil! – „Cum să-l aibă la inimă, dacă el, D.,
vine la români cu ținută de reprezentant al… Uniunii Sovietice?”. Firește, prea
multă politică, laudă plângăreață – în loc de artă, estetică, sentiment și gând
ales. Aceasta îi supără pe Manolescu, Ulici, pe alții care nu țin la Păunescu.
Alături de ai noștri, Ulici făcu... praf din Ioan Alexandru… De, pluralism și
tulburare de opinii… Să ne ascultăm…
10-14.II.1991
La Chișinău ne fac o vizita de
răspuns colegii Mircea Dinescu (președinte USR), Ana Blandiana, Sergiu Adam,
Laurențiu Ulici, Nicolae Prelipceanu, Elena Ștefoi, Adrian Popescu...
Din program: discuție anul literar
1990, seară de poezie la USM,
semnarea protocolului de colaborare dintre cele două uniuni de scriitori,
vizită la Orheiul Vechi,
prânz la casa de creație de la
Peresecina, întâlnire cu elevii școlii viticole din Stăuceni.
17.XI.1994
Croaziera
a peste 300 de scriitori europeni pe nava grecească „World Renaissance”. La
Constanța, de cum se luminase și coborârăm în oraș, aparatele de fotografiat
sunt puse pe exotisme: niște specimene cu rânduri-rânduri de fuste aprins
colorate, o trăsură patriarhală trasă de măgăruși, altele... Iau aminte că
bunii noștri confrați ucraineni cam fac exces de zel în îngroșarea culorilor,
comentând unele momente cu destul vitriol în voce. Îi înțeleg: au simțit că
vizita la Odessa
a lăsat tuturor un gust amar, astfel că vor să spună că, vedeți, nici aici, în
România, nu e Occidentul. E drept că și ai noștri, unii, nu s-au scumpit la
epitetizări spre negativ ale celor văzute în orașul întemeiat de ducele Armand
Richelieu, rudă a cardinalului Richelieu din Franța lui Ludovic al IV-lea. Dar la
Odessa impresia ușor deplorabilă a fost atenuată de berea și vodca ieftine (în
comparație cu Atena, unde o halbă de bere e în jur de 2 dolari, în capul Scării
Potiomkin era de huzurit, domnule!
La
Constanța au urcat pe navă Laurențiu Ulici și Marius Tupan.
22.XI.1994
E trist că, uneori, ne arătăm ostili, neloiali față de vreun coleg. Cum s-a
întâmplat, pe navă, la seara dedicată delegației române. Surprinși că
organizatorii i-au oferit cuvântul de deschidere unui scriitor de la Chișinău,
unii – câțiva – colegi din dreapta Prutului încercau să-l bruieze pe A., care,
fiind prieten mai vechi cu Peter Kurman, scriitor suedez, unul din
organizatorii croazierei, nu putu să refuze propunerea nordicului de a rosti
câteva cuvinte de salut. Unde mai pui că textul l-a potrivit de comun acord cu
Ion Pop, om inteligent și cooperant. În același timp, mă întreb de ce nu a fost
solicitat Laurențiu Ulici, președintele USR? Era tocmai cazul... cazurilor! Sigur,
aceasta putea trezi nedumerire, putea să semene a oarecare sfidare. Poate că la
mijloc să fi fost și partidele nocturne de poker în salonul mare... Cine
știe?... Important e să nu se ajungă la vijelie, nici între noi, nici pe mare.
