TRIPTIC CU AEROSTATUL DE LA ORA 19

Nu ştiu dacă e un eveniment. Însă, cel puţin eu unul, pentru prima oară am văzut zburând peste Chişinău un aerostat. Era ora 19, cerul ce înnora a ploaie, iar el, ca să-l… feminizăm, –  graţioasa… namilă aeriană, venea peste imensul parc dintre sectorul Râşcani spre sectorul  Ciocana ale capitalei, dinspre nord-vest, spre sud-est, plutind iute şi, când fu aproape de balconul de la care îl fotografiam, auzeam cum pufneşte, periodic, dintr-o nară de foc spre cupola sa cu cercuri albe, albastre, roşii, galbene. În nacelă – doi zburători, spre care, din vreme în vreme, chiuia câte vreun orăşean ce se plimbărisea, vorba dlui Alecsandri,  prin vegetaţia abundentă a semiparcului-semipădurii care ne face mai suportabilă respiraţia în Chişinăul nostru mic, cum cânta, acum o vreme, ansamblul „Noroc” al regretatului Mihai Dolgan, dar care mie mi se pare deja coşcogea urbe cu cei circa un milion de locuitori ai săi. Şi iată aici, mai jos, tripticul din mica odisee a balonului zburător…

SFÂRŞIT DE 1989 - ÎNCEPUT DE 1990

16.X.1989

Ieri, Ziua Poeziei. Lume multă. Poeţi curajoşi. Tricoloruri. M. Cimpoi, tradiţionalul prezentator, în mod… netradiţional îmi acordă cuvânt mie primul. Pe la 13,00, după un scurt interviu pentru postul de radio „Orizontul”, împreună cu Arcadie Suceveanu şi Ion Vatamanu, plecăm la Nisporeni, de asemenea pentru a anima o sărbătoare a poeziei. Descoperim vizibila dezinenţă dintre sabotorii de la comitetul raional de partid şi autorităţile executivului local în frunte cu deputatul Constantin Oboroc. Lupta continuă făţiş. Nemernicii nu cedează.

DIN NOU ŢVETAEVA

La editura bucureşteană „Tracus Arte” urmează să apară un volum de poezie al Marinei Ţvetaeva (1892-1941), pe care l-am tradus şi din care prezint aici câteva texte. (L.B.)

*      *     *

Doi sori se răcesc – o, Doamne, miluieşte! –

Unul – în cer, altul – în pieptu-mi se ofileşte.

Cum în faţa acestor sori – aş putea să-mi iert, sfinte? –

Mă lăsai nesilită să fiu scoasă din minte!

Ambii se răcesc – de la raze durerea nu-mi dă de veste!

Iar cel care se stinge întâiul, acela mai fierbinte este.

5.X.1915

IAŞUL ÎN PRIMĂVARĂ

 Teatrul Naţional "Vasile Alecasndri"

Primăria

Trei Ierarhi

Printre cabluri - Mitropolia

Palatul Culturii

Centrul

Amintiri de la Vasile Porojan...

În aşteptarea dirijorului

ZILELE REVISTEI "CONVORBIRI LITERARE"

                                   EDIŢIA A XVII-A

Iaşul solar şi primitor

Prozatorul, academicianul Augustin Buzura bine dispus

Criticul Ioan Holban sprijinit de umărul acad. Dan Mănucă

Horia Bădescu  

Mircea A. Diaconu şi Liviu Papuc

Christian Schenk

Augustin Buzura şi Cassian Maria Spiridon

Mircea A. Diaconu, Leo Butnaru, Maria Şleahtiţchi, Carmelia Leonte

Marius Chelaru

Editorul Gavril Ţărmure şi interpretul Grigore Leşe

POSTARE NOUĂ, PUR ŞI SIMPLU

20.VII.1989

Dorinţa de a mă „dezlipi” oarecum de cotidianul nemijlocit cu toate predispoziţiile lui de micro-haos, ocazional, informaţie şi abordare imprevizibile, şi mai totdeauna – puţin semnificative; de cotidianul ce-ţi răstoarnă peste suflet atâtea griji străine, întrebări stupide, propuneri şi cerinţe care nu mai sunt în concordanţă nici cu vârsta, nici cu interesele tale, nici cu un anume grad de inteligenţă necesar, etc. Aşa, a accepta o robie a nimicfacerii.

Dorinţa de a nu fi supus cotidianului, ci de a-l supune, de a-l face propice existenţei tale artistice, când „te institui” pe tine însuţi în conştiinţă de lume şi de sine, într-o „conştiinţă a conştiinţei” (Şt. Lupasco). Să fii acolo unde meriţi să fii: pe o treaptă mai înaltă a existenţei tale intelectuale şi scriitoriceşti. A pune preţ pe, obligatoriu, o mai înaltă probă a frazei, a sensului, chiar a jurnalisticii care-ţi va ieşi de sub pix. Propria-ţi subiectivitate avansată la un nivel superior de

CHIŞINĂU. DE LA ZILELE EUROPENE ALE POEZIEI

În prima zi s-au depus flori pe Aleea Clasicilor,
încât Mircea Eliade a ajuns să privescă la lume prin două... garoafe

Un moment de la recitalul de poezie:
se pregăteşte să citească Vasile Romanciuc, asistat de moderatorul Mircea V. Ciobanu

O parte din sală

Va citi Maria Şleahtiţchi

Linda Maria Baros a venit tocmai din Franţa,
pentru ca să se fotografieze cu Nichita Stănescu ,
care fusese la Chişinău în septembrie 1976

Leo Butnaru şi Nichita Danilov, director-adjunct la ICR Chişinău