SECVENȚE DIN JURNAL CU AUGUSTIN BUZURA
13-20.I.1991
Călătorie: Iași – Roman – Cluj – Alba Iulia – Blaj
– București… Lancrăm, Sibiu, Sebeș… Excelent!
La
Cluj,
întâlnire cu Liviu Petrescu, Grigore Zanc, prozator și prefect, Dimitrie
Vatamaniuc, Augustin Buzura, Eugen Todoran, Ion Mircea, Adrian Popescu, Ovidiu
Pecican de la „Apostorf”, Mircea Opriță, Ilie Călian, Petre Bucșa, Doina Cetea,
Horia Bădescu, Virgil Bulat, Mircea Berta, Gabriel Chifu de la Craiova, adjunct la
„Ramuri”, Corneliu Munteanu de la Satu Mare,
Berta Wacker din Marea Britanie.
Povestea cu fosta casă a lui Blaga… De recuperat,
de răscumpărat.
Pe 13 ianuarie, la hotel, ne vizitează și ne
urează studenți și elevi pruto-nistreni.
22.I.1991
Augustin Buzura căzuse de acord să ne întreținem
într-un dialog, însă timpul – și domniei sale, și mie – nu ne-a permis să ne
revedem.
9.XI.1992
La
Bacău, ca
totdeauna, căldură sufletească și bună organizare. Iau premiile „Ateneului”
Augustin Buzura (proză), Ion Ungureanu, ministrul culturii din RM, Vasile Igna,
Arcadie Suceveanu (poezie), Corneliu Ungureanu (critică). Premii și pentru
tinerii autori.
Muzeul „George Apostu”. Cazați la aceeași casă de
oaspeți de la centrul „Apostu”. Prezent, plin de vervă, Andrei Pleșu. Realizez
un dialog cu omul de excepție, literatul, biofizicianul, enciclopedistul C. D.
Zeletin. O călătorie de neuitat la Valea
Zeletinului, la Răchitoasa.
Ce oameni minunați! Ospitalitate și generozitate zeiască. Dl
Zeletin face un excurs de cam o oră și jumătate în istoria intelectuală a
acestor ținuturi. Zeci, sute de personalități de mare renume românesc și
internațional, inclusiv nobelistul Paladi.
28.III.2000
Fundația Culturală
Română. Augustin Buzura, Zigu Ornea, Gheorghe Istrate, Angela martin, Lucia
Negoiță, Edgar Papu, Marcel Dinu, ambasadorul României la Chișinău.
Discuție cu dl
Buzura care, la întrebarea mea, dacă Fundația Culturală Română va mai susține
revista „Contrafort”, răspunse îndată: „Până mor eu sau ei” ș. a.
1.XI.2000
De la Iași, îmi telefonează Val.
Stancu, interesându-se dacă nu e cazul
să introducem în volum și „băieții de la Contrafort”.
Este, bineînțeles. Însă Vasile Gârneț mi-a spus că nu are versuri noi, că
pregătește, cu greu, un volum, poate; că Augustin Buzura ar fi pe cale de
plecare de la FCR
etc.
4.XI.2003
Între 26-30 noiembrie, la București se va ține Târgul
de Carte „Gaudeamus”. De la editura „Știința” mi se spune că va trebui să
plecăm, să lansăm și volumul tradus din Hlebnikov, unde vor fi prezenți și
Augustin Buzura, Ștefănescu Alex., Barbu Cioculescu ș. a. Acestuia din urmă i-a
fost oferită, pentru a scrie postfața la antologia traducerii de poezie pe care
am pregătit-o eu (100 de ani de traducere în Basarabia).
4.III.2004
De asemenea definitivată, e și cartea de
cosmograme, pe care am intitulat-o A opta zi. Aș fi vrut s-o prezint Ed.
Institutului Cultural, Vitalie Ciobanu sfătuindu-mă să nu trec pe la directorul
acesteia, ci să intru direct la dl Buzura. De fapt, nici Mircea Anghelescu n-ar
fi de ocolit.
27.IV.2013
Am revenit de la Iași, de la Zilele „Convorbiri
literare”.
Pe cine am întâlnit? Încolo, am mers, de la Chișinău, cu Vulturescu și
Antoniu (două mașini. La Iași
– Augustin Buzura, Horia Bădescu...
22.XI.2013
București. Târgul de Carte
„Gaudiamus”. Cazat la hotelul „Europa Royal”. Aseară, incendiu în vecinătatea,
la „Hanul lui Manuc”, care este peste ulicioara Franceză. S-a aprins coșul de
evacuare de la bucătărie. Doi intoxicați ușor, duși la spital.
La
Târg,
Augustin Buzura lansează romanul „Absenții” (RAO), chiar la poalele scărilor de
coborâre în pavilion. Când este prezentat, Eugen Simion face o remarcă: „Aș fi
preferat să fiu prezentat drept critic literar și profesor universitar”. Vobește
și Paul Cernat.
– Al treilea monument, arată ca o poarta, dar nici pe
departe nu este poartă. Deci, nu se numește "Poarta sărutului", caci
nu are legătură cu memoria eroilor, ci monumentul "Întregirii
neamului", deoarece fiecare stâlp este alcătuit din 4 stâlpi uniți sus cu
o grindă. Sărutul mai înseamnă și unitate. Deci acestea reprezintă 8 regiuni
care trebuiau sa se alipească patriei mame, România. Trebuie sa știe lumea ca
Brâncuși a fost un sculptor simbolist. Comuniștilor nu le-au plăcut numele date
de Brâncuși, operelor lui. De atunci a rămas așa, iar romanii parca sunt
drogați, nu vor să schimbe nimic. Doctorul înainte de a muri, mi-a spus să
transmit în țară aceste lucruri pe care el le știa perfect. Cu stima, Liviu
Popp”.
