UN POEM AL AUTOAREI PREMIATE NOBEL ANUL CURENT

 

Laureata Premiului Nobel din acest an nu prea a fost tradusă, ca poetă, în românește. Însă multă lume se dă cu părerea despre valoarea scrisului ei, de cele mai multe ori făcând-o cu entuziasme de snobi neinformați. În fine, propun și eu un poem, pe care însăși autoarea îl numește, eseu. L-am tradus din franceză, așa cum engleza mea lasă (foarte) mult de dorit. Leo Butnaru

 

Anne Carson

ESEU DESPRE CEEA CE ÎMI OCUPĂ CEL MAI MULT GÂNDURILE

Eroarea.
Și emoțiile ei.
A te afla în pragul erorii este o situație de teamă.
A te afla în plină eroare este o stare de nebunie și de înfrângere.
A deveni conștient că ai comis o eroare stârnește rușine și remușcări.
Oare chiar așa stau lucrurile?
 
Să încercăm a ne dumeri.
Numeroși oameni, printre care și Aristotel, consideră eroarea
un fenomen mintal interesant și demn de apreciere.
Analizând metafora în Retorica,
Aristotel spune că există 3 tipuri de cuvinte:
Neobișnuite, obișnuite și metaforice.
 
„Cuvintele neobișnuite ne intrigă pur și simplu;
cuvintele obișnuite exprimă ceea ce cunoaștem deja;
prin metaforă putem înțelege ceva nou și inedit” (Retorica, 1410b, 10–13).
În ce constă caracterul inedit al metaforei?
Aristotel spune că ea îi permite spiritului
să se surprindă pe sine în actul de a comite o eroare.
El descrie spiritul ca înaintând pe o suprafață plană a limbajului obișnuit,
când, dintr-odată,
această suprafață se rupe sau devine complicată.
Atunci apare neprevăzutul.
 
La început, acesta pare straniu, contradictoriu sau fals.
Apoi capătă sens.
Și, în acel moment, potrivit lui Aristotel,
spiritul se întoarce asupra sa și constată:
„Este într-adevăr adevărat și, totuși, mă înșelasem!”
Din erorile adevărate ale metaforei putem desprinde o lecție.
 
Nu doar că lucrurile sunt altfel decât par
și că ne înșelăm în privința lor,
ci și că acest mod de a ne înșela merită apreciat.
Nu abandonați acest fir, spune Aristotel,
există aici multe lucruri de văzut și de simțit.
Metaforele exersează spiritul
 
să guste eroarea
și să învețe
prin juxtapunerea a ceea ce este și a ceea ce nu este cazul.
Un proverb chinezesc spune:
„Pensula nu poate scrie două litere dintr-o singură mișcare”.
Și totuși,
 
exact asta face o eroare reușită.
Iată un exemplu.
Este vorba despre un fragment dintr-un poem grecesc antic
ce conține o eroare de aritmetică.
Poetul pare să nu știe
că 2 + 2 = 4.
 
Fragmentul 20 din Alkman:
„(?) a creat trei anotimpuri, vara,
iarna și toamna, al treilea,
iar al patrulea, primăvara, când
sunt flori, dar nu destule
de mâncare.”
 
Alkman a trăit la Sparta în secolul al VII-lea î.Hr.
Sparta era un oraș sărac
și este puțin probabil
ca el să fi dus o viață îmbelșugată sau să fi fost bine hrănit.
Acest fapt constituie fundalul observațiilor sale,
care se încheie cu foamea.
 

INTERSECȚII

 

COPII ȘI PĂRINȚI

 

O ALEGORIE?

 

CU-CURICULUM LA TALENTUL DE GAȘCĂ

 

POEZIA ȘI NOI

 

ÎNTRE PROZĂ ȘI YES-EU