miercuri, 31 mai 2023
luni, 29 mai 2023
sâmbătă, 27 mai 2023
vineri, 26 mai 2023
DIN POEZIA FRANCEZĂ CONTEMPORANĂ
Georges PEREC
(1936 – 1982)
S-a născut la Paris într-o familie
de evrei imigranți din Polonia. Botezat. Cunoscut în special prin romanul
„Lucrurile” (Premiul Renaudot, 1965). În anul 2017 opera sa a intrat în celebra
colecție „La Pléiade”. Din cărțile sale reținem: O mică bicicletă cu ghidon cromat (1966), Omul care doarme (1967),
Dispariția (1969), Magazinul sumbru (1973), Ulcerații (1974), Eternitatea
(1981).
În traducerea lui Leo BUTNARU
convexitatea ochiului
– prin care aflăm că pământul e rotund –
eternitatea e circulară
însă plată
perna e (montană) eroziune
covorul vălurat
nu mai există ruptură
în spațiu sau în mine
: lumea înainte de a nu se
plisa, ondularea ierbii
între est și vest
Pe o linie imaginară va rula
această legănare oblică
s-ar despărți de ar exista
ceva apă
însă există doar
această sete de pliere
de-a lungul pârghiilor fictive
nemișcate în mișcarea lor
nu e decât ezitare tocită
prefigurarea tremurândă
a țarcului
unde se ascunde catastrofa
Armada ancoră pe căile Madeirei
Arbore de abanos
Cotituri de marmură
An de an găsindu-mă gata să mă predau
Miros de dună
Nor de aur
Amor inundat cu ultim duș
Nu spune nimic
Plapumă de calico tricotată
Regina și regele au făcut ei ceva...
Nomad al lumii mele de umbre
Spune-mi pe nume
Salvatorul meu
Sufletul meu
4
ecoul drumului
de unde începe această spunere
Inima mea arzând deranjează neagra cenușă
Glasul aspru al unui corn de aur
Iluzie de crom sau de argint viu
O necunoscută despuiere de dulceață
Este a mea, ca și propriu-mi tremur
miercuri, 24 mai 2023
sâmbătă, 20 mai 2023
POEME RECENTE
Timpul, Sisif, pietroiul...
Din mersul îndărăt al tăbârcirii
pietroiului
pe care îl împinge cu spatele
cu omoplații supraîncordați
în mâini ținând Ecleziastul
Sisif citește despre timpul de
aruncat pietrele
și de timpul de adunat pietrele
după care urlă:
– Dar de ce nu și pentru mine,
Doamne?
De ce nu și pentru mine?!...
Saboți,
coșciuge
s-ar părea că vine libertatea
bocănind strident cu saboții
revoluției franceze
sau poate e bocănitul în lemnul
sicrielor revoltaților din acea
răzmeriță
inclusiv în cel al lui robespierre,
marat;
sau poate e bocănitul pe podeaua
ghilotinei
a saboților reginei maria antoaneta
poate...
pentru că în istoria lumii
cel mai mult timp e noapte
uneori mai și învăluită de ceață
alteori îndesită de norii de praf
stârniți
de zborul pâlcurilor de vrăbii
aciuate a somn prin
copacii din lungul străzilor și
zburătăcite de bocănitul saboților,
ghilotinei sau
scândura coșciugului
încât
prin întuneric ceață și praf e greu
de deslușit
dacă libertatea vine în saboți
sau că bocănește pe podeaua
ghilotinei sau
în capace de coșciuge
Centaurul Nessus își bău ceașca (uriașă) de
ness
înainte de a fi ucis de săgeata otrăvită a lui
Heracles
pe tunica otrăvită cu sângele hidrei și sperma
lui Nessus
cu care a fost ucis în chinuri îngrozitoare
Heracles
au fost găsite pete de cafea ness
preparată cu apă în care se scaldă monstrul în
Loch Ness...
Atenție: Sau nu consumați cafea ness
sau nu citiți mitologie!
Nes pa?...
vineri, 19 mai 2023
vineri, 12 mai 2023
vineri, 5 mai 2023
DIN PANORAMA LUMII
Munții Carpați, Alpi, Parnas, Ural, Pamir, Altai, Ararat, Caucaz, Munții Crimeii... Mările Neagră, Caspică, Adriatică, Tireniană, Egee, Marmara, Ionică... Fluvii, lacuri, păduri, taiga, stepele herghelegiilor și ale iurtelor, podișurile crescătorilor de iaci, dunele cu caravane de cămile, câmpurile de bumbac... Floră și faună în fascinantă diversitate...
Iar dinspre salba de capitale baltice, Varșovia, Riga, Vilnius, Tallinn, memorabile însemne de locuri și jocuri ale imaginației o iau oarecum spre Orientul Depărtat, apoi spre cel Mijlociu și Transcaucazia, de la Ulan Bator – spre Tașkent, Samarkand, Dushanbe, Baku, Erevan, „revenind” la Istambulul cu Cornul de Aur și Ankara cu vestigiile hitiților, de acolo – spre Balcic, Constanța și Crimeea... Dar și spre salba de cetăți de la Nistru – Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, Ismail, Chilia...
Gări, hoteluri, cabane, corturi... Trenuri, avioane, autocare, vapoare... – din acele spații tehnicizate, „alergătoare” prin spații naturale, în diferite registre sonore (re)aud ca și cum alerta clipocire pe claviatură a not-book-ului, (re)simt digitația pe ecranul „tabletei”, neliniștea înfiorată a pixului alunecând pe filele blocnotesului. Cuvinte „inițiatice”, întru ținere de minte, lăsate pe tichete de avion, de tren sau autocar, prospecte procurate pentru a te dumeri într-un oraș sau altul, pagini informative tipărite și puse pentru vizitatori în biserici, intrări în muzee, șervețele…