DIN POEZIA LUMII

 

DIN POEZIA LUMII

MARCEL PROUST - POETUL

 

POEZIA LUMIII

 

DIN COSMOGRME

 

DIN POEZIA FRANCEZĂ

 

DIN POEZIA FRANCEZĂ

DIN POEZIA FRANCEZĂ

DIN POEZIA LUMII

 

DIN POEZIA FRANCEZĂ

 

DIN POEZIA LUMII

DIN ANTOLOGIA POEZIEI FRANCEZE

DIN POEZIA FRANCEZĂ

 

Din: Poezia franceză. Antologie / (Simbolismul, suprarealismul, modernismul)

 

DIN POEZIA LUMII

 

POEZIA ÎN LUME

DIN POEZIA LUMII

 

DIN POEZIA AVANGARDEI UCRAINENE

 

DIN POEZIA FRANCEZĂ CONTEMPORANĂ

 

O MARE POETĂ DIN FINLANDA

 

LA PIEPTUL PĂMÂNTULUI
 
Ce bine e să te lipești de tine, Pământule,
afundându-te în tălăzuirea verdelui tău!
Prin iarbă răzbate gingașul violet al brândușei
precum un ochi deschis a uimire.
Iar de sus, prin murmurul frunzișului mustește
lumina verzuie-portocalie.
 
Te iubesc, Pământule,
negru sau brun
verde sau cenușiu de arșițe!
Te iubesc, Pământule,
ce parcă iată-iată te stingi
pentru ca îndată să renaști triumfător…
Pieptul tău e un verde altar pe care
viața aduce-n jertfă trupul meu
ce absoarbe aromele tămâierilor.
Pământule!
Fă-mă asemănătoare ție
să pot mereu a mă reînnoi, creând și recreându-mă
cu nestăvilitele forțe ale eternei inspirații!
 
Dacă vederile îmi vor deveni crepusculare
dacă inima mi se va domoli până la nemișcare –
atotputernica ta chemare, strigătul tău
sălbatic, înflăcărat
îmi va injecta stropi de aur topit
lumea solară, strălucitoare, înfloritoare
trezind-o din nou în mine.
 
ULTIMA SEARĂ DE APRILIE
 
Seară liniștită.
Streșinile deja nu mai suspină în vânt
și soarele s-a ascuns.
Păduri și stânci s-au afundat
în amurgul siniliu.
 
Din fumegarea tămâioasă a sumbrelor hățișuri
apare luna
și încremenește pe cer
asemeni unei uriașe flori uimite
ce miroase-a prospețime nocturnă.
Lumină palidă, unduitoare
și negre umbre nemișcate...
Unde ați fi voi, cântări ale eternelor ape,
unde vă e glasul plin de viață
asemeni chemărilor de păsări călătoare?
Unde ești tu, timpule,
când sângele verde al ierbii
roșu se pare?