POSTARE NOUĂ, PUR ŞI SIMPLU

20.VII.1989

Dorinţa de a mă „dezlipi” oarecum de cotidianul nemijlocit cu toate predispoziţiile lui de micro-haos, ocazional, informaţie şi abordare imprevizibile, şi mai totdeauna – puţin semnificative; de cotidianul ce-ţi răstoarnă peste suflet atâtea griji străine, întrebări stupide, propuneri şi cerinţe care nu mai sunt în concordanţă nici cu vârsta, nici cu interesele tale, nici cu un anume grad de inteligenţă necesar, etc. Aşa, a accepta o robie a nimicfacerii.

Dorinţa de a nu fi supus cotidianului, ci de a-l supune, de a-l face propice existenţei tale artistice, când „te institui” pe tine însuţi în conştiinţă de lume şi de sine, într-o „conştiinţă a conştiinţei” (Şt. Lupasco). Să fii acolo unde meriţi să fii: pe o treaptă mai înaltă a existenţei tale intelectuale şi scriitoriceşti. A pune preţ pe, obligatoriu, o mai înaltă probă a frazei, a sensului, chiar a jurnalisticii care-ţi va ieşi de sub pix. Propria-ţi subiectivitate avansată la un nivel superior de

realitate, într-o ipostază dezinvoltă a contemplării libere şi a liberei dispuneri de propriul suflet, de energiile şi capacităţile lui/ tale. A tinde spre semnificaţii vitale şi artistice net superioare celor pe care le poţi sintetiza în fuga cotidianului, în inevitabilele lui dezordine şi imprevizibilitate. A scăpa de mecanicismul situaţiilor de viaţă. A evada din textele altora, pe care trebuie să le redactezi serios, să le pregăteşti pentru tipar; texte, multe din care sunt străine gusturilor, preocupărilor, năzuinţelor tale; să obţii majoritatea timpului pentru literatura ta, pentru ca, bine lucrând această literatură, ea să fie mai mult şi a altora.

Plus, ca motiv, incompatibilitatea cu cel ce frânează – nomenklaturistul.

22.VII.1989

Generaţia noastră de poeţi şi-a făcut debutul (în presă, nu editorial) cu versuri despre cocori, ciute, sălcii plângătoare, nostalgii, drumuri coşcovite… În încercările lor poetice debutanţii de astăzi abordează toate temele publicisticii la zi: limba, alfabetul, dezastrul ecologic, nedreptăţile istorice… Cine ştie dacă drumul de la înflăcărarea jurnalistică spre emoţia poetică e cel mai bun… Să vedem după ce se mai limpezesc vremurile.

23.VIII.1989

În piaţa centrală a Chişinăului – sute de oameni, la rever putând tricolorul haşurat de sârmă ghimpată trasă peste data de 23 august – amintind de acea zi din 1939, când a fost semnat odiosul Pact Ribentrop-Molotov. Gh. Pavlenko de la „Sovetskai Moldvaia”, rânjind: „Eşti în doliu?” Parşiv tipul, se dovedeşte, chiar dacă ne cunoaştem din studenţie (el – la filologia rusă). I-am făcut semn, „amical-prieteneşte”: „Circulă, circulă!” Aşa a şi făcut, ducându-se, probabil, la redacţie, să ne calomnieze. De fapt, există şi cozi de topor autohtone, cum ar fi Atamanenco de la „Moldova socialistă” ce s-a nemernicit rău de tot. Slugoi ordinarissim.

28.VIII.1989

Ieri, duminică, uimitoare, înălţătoare, aproape incredibilă Marea Adunare Naţională! Sute de mii de participanţi (se zice, circa 1 milion) ţintiţi de ochii de ciclopi de după draperiile clădirii CC. „Civilii” cu misiune specială îşi făceau cu greu cale prin mulţime.

În final s-a citit şi adoptat rezoluţia „Despre suveranitatea statală şi dreptul nostru la viitor”.

Majoritatea din dezideratele din acest act vor putea fi realizate, dar marea îndoială ţine de doleanţa de a examina cu Ucraina problemele retrocedărilor teritoriale. Ăştia, ce înhaţă, nu mai lasă să le scape…

7.X.1989

Ziua Constituţiei, o sâmbătă dramatică! Miliţia a intervenit sălbatic, lovind în demonstranţi, pe unii smulgându-i din rânduri şi târându-i după casa guvernului, bătându-i. Mulţimea înfuriată a rupt cordonul de miliţie instalat la ieşire din Piaţa Biruinţei, la strada Puşkin, defilând în lungul bulevardului central.

8.X.

 Colegii din Frontul Popular mi-au propus să moderez mitingul de la Teatrul Verde. Discuţii cu Gh. Ghimpu, Iu. Roşca, I. Ilaşcu. Lumea – potop, agitată încă de ieri, de la încleştarea cu miliţia. De data aceasta, miliţienii – aproape de nevăzut pe aici, mahării lor gândindu-se, probabil, să nu aţâţe lumea. Chiar de la deschiderea mitingului, prind a sosi multe bileţele cu diverse propuneri legate de viitoarele alegeri, voturi de blam, metode de a strânge bani pentru Frontul Popular etc., etc. Cu timpul, voi alege mai multe din acele mesaje, transcriindu-le aici. Mă gândesc că ele ar trebui să-şi găsească locul în vreun muzeu al acestor timpuri de luptă pentru idealul naţional.

Unul din primele bilete cărora le dau citire: „Ieri pe Piaţa Victoriei a fost martor la măcel colonelul Costache. Propun să fie invitat pe scenă să dea careva lămuriri la cele întâmplate. Dlui asistă la miting”. Cred că nu a fost doar martor, zic, şi chiar dau cu ochii de colonelul de miliţie Costache care ieri a condus trupele de miliţie contra demonstranţilor. Cum priveşti spre sală, se afla pe scările din partea stângă a scenei. Zic, iată oameni buni, cine a lovit ieri în noi, dar, pe moment, nedându-mi seama ce ar putea urma. Mulţimea s-a repezit spre miliţianul gradat, izbindu-l, vrând să-i smulgă epoleţii! Zadarnic încerc să potolesc oamenii, ca să nu complicăm situaţia, să nu le dăm motiv satrapilor să ne învinuiască de fapte grave. Zadarnic! În fine, cu chiu cu vai, colonelul scapă din mâinile revoltaţilor şi – dispare. Din fericire, represaliile miliţiei nu au urmat, aceasta nearătându-se demonstrativ la Teatrul Verde.

Alte mesaje: „Ieri, 7.10.89, s-a repetat ziua sângeroasă de la Tbilisi de la 9 aprilie a.c., pe piaţa centrală din Chişinău. În ziua Constituţiei Poporul Moldovenesc a fost ucis de militari şi barbari. PROPUNEAM: Din numele mitingului, prin telegramă să cerem Parlamentului Ţării să fie trimisă în Moldova o Comisie în componenţa căreia să intre deputaţi ai poporului din Pribaltika (Republicile Baltice) ca să ancheteze urgent evenimentele şi să fie traşi la răspundere toţi ucigaşii. Un grup de Moldoveni”.

„1) Dacă, Doamne fereşte, se primeşte (adoptă) o lege strâmbă cu privire la alegeri, propun să boicotăm alegerile; 2) La 7 noiembrie ieşim la demonstraţie cu cerinţa unor legi democratice sub lozincile Revoluţiei din Octombrie. Aureliu M. Benu”.

„Dragă Leo Butnaru – 1) Poate cineva ştie cine-s «eroii» ce au zămislit aceste proiecte de legi? 2) Urgent trebuie creată o comisie obştească care va controla dacă doleanţele poporului au fost luate în seamă pentru varianta definitivă a proiectului? Cu stimă Mihai Moraru”.

„Propun să se organizeze o adunare naţională, pentru a obţine Legile cu drepturi favorabile nouă. Năstasă A., Chişinău”.

„Am o întrebare: de ce sunt oamenii chemaţi în voenkomat (comisariatul militar) în Chişinău şi apoi trimişi la Tiraspol la construcţii sudori, electricieni ş.a.m.d.? Novosuţchi A.”.

„Vă rugăm să-i rugaţi pe vorbitori să nu se repete.

În parlamentul lituanian se prevede (conform noilor legi elective) de-a alege ca deputaţi 115 cetăţeni ai Lituaniei. De ce se insistă ca în parlamentul moldovean să fie 380 de deputaţi? Oare nu avem ce face cu mijloacele băneşti ale poporului? Socotim că sunt de ajuns 300 de deputaţi ai poporului. Familia Hodorogea”. Când am comentat, am spus că şi 300 e un număr exagerat, care ar trebui redus în jumătate.

„Sunt militar, în prezent îmi fac serviciul militar pe teritoriul Germaniei cu familia mea împreună. Acum mă aflu în concediu. Din numele la un grup mare de moldoveni ce m-au rugat să vă transmit ca să fie dat un cont oarecare, sub un număr oarecare, unde am putea aloca o sumă de bani cu privire la cheltuielile ce se cer pentru introducerea grafiei latine. Noi suntem gata să alocăm, numai nu ştim unde. Andrei Cotruţă, or. Bălţi”. Iniţiativa e de salutat, chiar dacă autorităţile au exagerat mişeleşte suma care, chipurile, ar fi necesară pentru revenirea la alfabetul latin. Minciuni, insinuări. Dar, în mare, procesul deja a fost declanşat, după 31 septembrie a.c.

„Spuneţi-mi, vă rog, dacă Frontul Popular (conducerea) e la curent că la unele organizaţii din Chişinău se strâng bani pentru Frontul Popular? Dacă da, atunci ce sume s-au strâns şi pentru ce vor fi folosite? Cibotaru A.”.

„Din numele copiilor, familiilor, bătrânilor care se găsesc aici Vă rog foarte mult să anunţaţi să nu se fumeze. Rugăm doritorii fumători să se reţină pe vreo câteva ore. Credem că au să înţeleagă şi le mulţumim din tot sufletul”. Da, şi acest miting, ca şi precedentele, a durat ore în şir.

„Eu, cetăţeanul Abram Ivas de naţionalitate evreu trăiesc mai sus de Teatrul Verde pe uliţa Omskaia. Mi-i ruşine mai departe să trăiesc în acest raion. Cu denumirea uliţelor Siberiei. Mi-i ruşine să scriu scrisori în alte republici. Numiri: Omskaia, Tomskaia, Ufimskaia, Barnaulskaia, Novosibirskaia, Usuriiskaia, Krasnoiarskaia, Irkutskaia ş.a.m.d. Unde de scris sau de adresat să schimbe denumirea?”

„Să se înainteze acei candidaţi în deputaţi care posedă şi limba moldovenească şi care au un stagiu de trai pe acest pământ în timp de 15 ani”.

„Rog să transmiteţi tuturor să-şi ia un angajament la înfrumuseţarea străzilor, unui lot de pământ uitat, sădirea copacilor, să-şi controleze puterile, cunoştinţele, căci sunt încrezută:

Puneţi capul în mişcare

Că el poate multe tare

În acea restructurare!

Pădureţ, or. Dubăsari”.

„Vreau să-i spun, să ştie, domnul Grosu că mi-au luat credinţa şi mi-au pus cum zic doctorii ţîroz peceni (ciroză) şi îs calică pe viaţă, dar eu credinţa n-am pierdut-o niciodată de mic copil până acum la 53 de ani. Surugiu Cristina, Bozieni”.