vineri, 20 septembrie 2013

COADA CA MONUMENT



3.I.1992

Dialogul pe care l-am realizat cu Andrei Pleşu are un ecou deosebit. Oricât de sobru ar părea Serafim Saka, însă a fost primul care m-a felicitat, vorbindu-mi elogios de tactica şi abilitatea cu care am condus firul conversaţiei. Însă, fireşte, marele merit e al lui Pleşu care copleşeşte prin inteligenţa sa torenţială. Mi-au mai vorbit – Glebus Sainciuc, Valentina Tăzlăuanu, Aurel Scobioală, Mihail Ion Ciubotaru. Tăzlăuanu zice că dialogul i-a prilejuit o după-amiază de An Nou excepţională; mă invidiază (un fel de a spune, nu?) că am avut şansa să întâlnesc un interlocutor atât de strălucitor ca spirit. Aureliu Busuioc zice că l-am torturat, impunându-i să citească cele două pagini de ziar cu dialogul… Fireşte, nu i-am impus, şi e bine că nu le-a putut lăsa, fără să le ducă la bun sfârşit.
I-am expediat lui Andrei Pleşul dialogul prin Radu Negru de la Iaşi: de acolo e mai uşor să găsească vreun „poştaş” care are treabă la Bucureşti.

joi, 19 septembrie 2013

O ALTĂ CARTE PE INTERNET: JURNALE DE CĂLĂTORIE


Drumul cu şi fără hieroglife. Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011

http://www.scribd.com/doc/169074296/Butnaru-Leo-JURNALE-DE-CALATORIE-1989-2011



ALTE CĂRŢI PE INTERNET:


Poeme din secolele XX – XXI (antologie)

Interviuri din secolele XX – XXI (antologie)

                   Manifestele avangardei ruse (antologie)

                  Песчинка - жемчужина – пустыня  (poeme în limba rusă)

                   Traduceri din poezia universală. Literatura din Basarabia, secolul XX (antologie)

marți, 17 septembrie 2013

POEMUL SĂPTĂMÂNII




Rugămintea de a mi se returna poemul

Şi totuşi într-o bună zi
poate că chiar azi
chiar dacă mă încearcă o spuză de necaz
îmi voi lua inima şi inspiraţia în dinţi
rugându-l pe marele poet X: întoarce-mi poemul
pe care îl tot reciţi lumii
pe care îl tot publici în traduceri până şi în
limba stelară a lui Hlebnikov;
întoarce-mi poemul; de ce ţi-ai împăunat orgoliul
ba chiar şi sufletul în poemul meu
în metaforele lui sclipitoare
care se ştie nu sunt decât stropi de eternitate;
întoarce-mi poemul din care
pe coperta patru a fiecărei cărţi inserezi
ba un fragment ba altul din emoţiile emanate
din conţinutul său adânc-înalt.
La intersecţia dintre două mari şcoli
antică şi avangardistă
tu scrii rânduri din poemul meu pe cele trei ochiuri ale semafoarelor
semnificând prezentul trecutul şi viitorul – urmează
să potriveşti culoarea pentru fiecare din aceste dimensiuni temporale;
la intersecţiile unde se află aceste semafoare
opreşte până şi umbra lui Marinetti purtată de umbra unui automobil
mai frumos – zice italianul – decât umbra
Victoriei din Samothrace; opreşte citeşte – şi
dacă nu ţi-aş fi spus eu primul – întoarce-mi poemul
acest lucru l-ar fi făcut intempestivul italian
crezând că poemul meu este poemul său şi
forţându-te să i-l întorci lui
în loc ca metaforele să revină la cel care le-a izvodit
umila mea persoană.
La aceste intersecţii cu semafoare inter-temporale
vârstele poeţilor nu au nicio relevanţă
necontând că tu eşti între mai vârstnicul Marinetti
şi anii mei oricum mai puţini – chiar aşa
nu contează vârstele poeţilor
ci vârstele poemelor care sunt cu totul altele decât
vârstele pământene sau sub-
pământene – iar acest poem care trebuie să mi-l întorci
e mai mare decât tine
tu nefiind încă la vârsta
dar mai ales la experienţa
ce te-ar sprijini să creezi astfel de poeme
cum e chiar cel pe care trebuie să mi-l întorci
astfel că pur şi simplu e de demnitatea ta să-mi redai poemul
îţi place sau nu aceasta – poezia
e cea mai importantă proprietate privată din câte pot exista
conţinând de-a valma biografia lui Dumnezeu
şi microscopicul CV al autorului
şi ample pasaje din Testamente
spre exemplu Cântarea cântărilor
Cântarul cântarelor…
                                   Prin urmare
te rog iar şi iar: (în)toarce-mi poemul la care ţin atât de mult
la care…
                Chiar acum
dă-mi-l! dă-mi-l!! dă-mi-l!!!...
                                    
                                              Ah cât de gentil
ce echitabil şi corect eşti
prietene Poete care iată chiar acum
mi-ai şi (în)tors poemul – este chiar
poemul pe care-l scriu acum
este exact prezentu-mi poem – de aici în sus
de sus în jos
tors
reîntors
şi care s-ar putea intitulat simplu: RUGĂMINTEA
DE A MI SE RETURNA… Pardon! – DE A MI SE DĂRUI POEMUL…

21.VIII.2013

Vila „Stancu”, Neptun

Leo BUTNARU - Cărţi pe internet


Poeme din secolele XX – XXI (antologie)

Interviuri din secolele XX – XXI (antologie)

                   Manifestele avangardei ruse (antologie)

                  Песчинка - жемчужина – пустыня  (poeme în limba rusă)
      http://reading-hall.ru/books/20101124.pdf

vineri, 13 septembrie 2013

1991, SFÂRŞIT DE AN

12–20.XI.1991

În drum spre Novosibirsk, de unde vroia să-şi aducă la Chişinău biblioteca; în genere, cu gând de a reveni acasă, aici, în Moldova, cărturarul Gheorghe Bogaci decedează pe undeva la Moscova: atac de cord. Îl înmormântăm exact o săptămână după Ion Gheorghiţă, în vecinătatea mormintelor acestuia şi celui al lui Alexandru Lipcan din cimitirul din strada Armenească. De altfel, pentru a obţine aprobări pentru locuri de înmormântare pe acest petic de pământ înstrăinat, am fost, împreună cu Cimpoi şi Rusu, la primărie. Da, să mai rămână şi ai noştri pe aproape, să nu fie duşi în pustietatea „Doinei”…

S-a destrămat blocul V.– L.– M.– D. … Pentru mine nu e o surpriză; prevăzusem neonesta vremelnicie a acestei alianţe orgolioase, făcusem nişte aluzii la viitorul ei; mai bine zis, la ne-viitor… „Glasul naţiunii” a publicat o listă a scriitorilor care au scris elogios despre Lenin. Cu toate că nu este vizat, Gr. Vieru se revoltă în „Lit. şi arta”. Matcovschi care, din câte mi-a spus N. Roibu, a fost „cruţat”, adică – eliminat din listă, se revoltă şi el. Venise mai deunăzi să ni se plângă de faptul că nedespărţitul său amic de mai ieri-alaltăieri a angajat la serviciu şoferul derbedeu pe care el, Matcovschi, îl dăduse afară de la revista „Basarabia”. Am aflat că îl trimisese pe Valeriu Babanschi să trateze problema, astfel că, la două zile de la ordinul de încorporare în colectiv a rotitorului de volan, este emis un altul – de eliberare a acestuia din funcţie…

sâmbătă, 7 septembrie 2013

UN ROMÂN CARE A MODERNIZAT POEZIA SÂRBĂ: VASKO POPA


   Vasko POPA  (1922 – 1991)

Poet sârb de origine română, născut în comuna Grebenaţ din Voievodina. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Belgrad, după care şi-a continuat studiile la Bucureşti şi Viena. În timpul celui de-ai doilea război mondial a luptat în unităţi de partizani, fiind făcut prizonier de germani şi închis într-un lagăr din Zrenjanin. Primele poeme le publică în  magazinul literar „Noutăţi editoriale” (Književne novine). Printre cărţile sale importante se înscriu „Câmpia neodihnei” (1956), „Cerul secundar” (1968), „Pământ vertical” (1972), „Sarea lupului” (1975), antologia de poezie populară sârbă „Mărul de aur” (1978), „Poeme” (selecţie din creaţia anilor 1943-1976), apărută în limba engleză cu o prefaţă de Ted Hughes.
În anul 1972, Vasko Popa fondează Municipalitatea Literară din Vârşeţ şi creează biblioteca de cărţi poştale „Slobodno lišće” („File libere”). În acelaşi an este ales membru al Academiei sârbe de ştiinţe şi arte. Peste un an, fondează Academia de ştiinţe şi de arte din Voievodina.
În 1995, municipalitatea Vârşeţ lansează premiul de poezie „Vaski Popa”, atribuit anual pentru cea mai bună carte de poeme apărută în Serbia.



LECŢIE DE POEZIE

Stăm pe o bancă albă
Lângă bustul poetului Lenau

Ne sărutăm
Şi printre altele
Vorbim despre versuri

Vorbim despre versuri
Şi printre altele
Ne sărutăm

În vremea asta poetul priveşte prin noi undeva
Priveşte prin banca albă
Prin pietrişul aleii

Şi tace minunat
Cu minunatele sale buze de bronz

În parcul municipal din Vârşeţ
Încetul cu încetul mă familiarizez
Cu adevărata esenţă a poeziei

AMUZANTA TAINĂ

Abia de prinde-a amurgi
În cârciuma ce se află pe drumul spre Iablonevo
Vin groparii din Vârşeţ

Hohotind încă din pragul uşii
Cer solidari doi metri de vin

Şi crâşmarul umple paharele
Aranjându-le în cruce pe masă
Pe această masă de un metru lăţime şi un metru lungime

Împreună cu dânşii şi eu
Beau cu ochii
Amuzanta lor taină