sâmbătă, 7 septembrie 2013

UN ROMÂN CARE A MODERNIZAT POEZIA SÂRBĂ: VASKO POPA


   Vasko POPA  (1922 – 1991)

Poet sârb de origine română, născut în comuna Grebenaţ din Voievodina. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Belgrad, după care şi-a continuat studiile la Bucureşti şi Viena. În timpul celui de-ai doilea război mondial a luptat în unităţi de partizani, fiind făcut prizonier de germani şi închis într-un lagăr din Zrenjanin. Primele poeme le publică în  magazinul literar „Noutăţi editoriale” (Književne novine). Printre cărţile sale importante se înscriu „Câmpia neodihnei” (1956), „Cerul secundar” (1968), „Pământ vertical” (1972), „Sarea lupului” (1975), antologia de poezie populară sârbă „Mărul de aur” (1978), „Poeme” (selecţie din creaţia anilor 1943-1976), apărută în limba engleză cu o prefaţă de Ted Hughes.
În anul 1972, Vasko Popa fondează Municipalitatea Literară din Vârşeţ şi creează biblioteca de cărţi poştale „Slobodno lišće” („File libere”). În acelaşi an este ales membru al Academiei sârbe de ştiinţe şi arte. Peste un an, fondează Academia de ştiinţe şi de arte din Voievodina.
În 1995, municipalitatea Vârşeţ lansează premiul de poezie „Vaski Popa”, atribuit anual pentru cea mai bună carte de poeme apărută în Serbia.



LECŢIE DE POEZIE

Stăm pe o bancă albă
Lângă bustul poetului Lenau

Ne sărutăm
Şi printre altele
Vorbim despre versuri

Vorbim despre versuri
Şi printre altele
Ne sărutăm

În vremea asta poetul priveşte prin noi undeva
Priveşte prin banca albă
Prin pietrişul aleii

Şi tace minunat
Cu minunatele sale buze de bronz

În parcul municipal din Vârşeţ
Încetul cu încetul mă familiarizez
Cu adevărata esenţă a poeziei

AMUZANTA TAINĂ

Abia de prinde-a amurgi
În cârciuma ce se află pe drumul spre Iablonevo
Vin groparii din Vârşeţ

Hohotind încă din pragul uşii
Cer solidari doi metri de vin

Şi crâşmarul umple paharele
Aranjându-le în cruce pe masă
Pe această masă de un metru lăţime şi un metru lungime

Împreună cu dânşii şi eu
Beau cu ochii
Amuzanta lor taină



ÎN SATUL STRĂBUNILOR

Cineva îmi cuprinde umerii
Altcineva mă priveşte lupeşte
Un altul îşi scoate pălăria
Să devină mai vizibil
Fiecare încearcă să afle
Dacă mai ştii tu cine sunt eu

Bătrâne şi bătrâni necunoscuţi
Le atribuie nume flăcăuanilor
Şi fetişcanelor din memoria mea

Pe unul din ei l-am întrebat
De mai trăieşte şi de mai e bogat
Gheorghe Curea

Sunt chiar eu răspunse el
Cu o voce de pe cealaltă lume

Eu îi mângâi obrajii cu palma
Rugându-l din priviri să-mi spună adevărat
Dacă aş mai fi în viaţă eu însumi


PROBLEME DE FAMILIE

Ce de-a ani nu te-am văzut
Dar te-am recunoscut îndată
Tu ai devenit un adevărat lup
Îmi spune o rudă din Vârşeţ

Drept răspuns izbucnii în hohot de râs

Dar mai nimerit ar fi fost să-i explic
Că în faţa lui somnoros şi astmatic
Nu e decât greoaia şi gâfâitoarea fiară care m-a înghiţit

ZIDUL

#   

Faţă în faţă cu zidul

Unde-i frumuseţea şi unde urâciunea
Unde e faţa mea

Faţă în faţă cu zidul

Unde-i aici forţa unde-i slăbiciunea
Eu nu cunosc regulile jocului

Aici nu există nici bine şi nici rău
Sunt singur singurel

 #

Stinge-te iarbă

La ce mi-ar trebui razele tale
Pe pietroasa lovitură de palmă

Aici eu sunt lipsit de paşi

Cerule întoarce-te
În înalt

La ce mi-ar trebui albăstrimea ta
Printre norii de tencuială

Aici eu sunt lipsit de vedere

 # 

Şi tu
Cu pletele ploii şi pomeţii vântului
Retrage-te

Te ce mi te arăţi
În zborul fluturilor de var

Aici eu sunt lipsit de inimă

Piept în piept cu zidul
Mă împietresc zid devenind

INSCRIPŢII DESPRE CASA DIN MIJLOCUL DRUMULUI

Despre monumentul tinerilor tăietori de pădure
de pe culmea neagră

Aici noi am învăţat flacăra să iubească
Pentru ca pământul să nu fie cuprins de pojar

Despre spânzurătorile de la Terazije*

Spuneţi-le jefuitorilor pământului
Fie ca sub steaua noastră
De azi încolo ei să nu mai planteze copacii morţii
Deoarece pe ei înşişi îi vor devora fructele
­­­­­­­­­­­­­________
*Terazije – localitate în Câmpia Kosovo.

Despre pământ

Cel ce săruţi pământul cu tălpile
Înturnându-te devină al pământului sprijinitor cu tălpile

VERSURILE MARELUI ORAŞ

Nu demult îmi spune soţia
Pentru care aş face orice

Ar fi bine să am un
Copac nu prea mare
Care să umple prin oraş din urma mea

Traducere de
                     Leo BUTNARU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu