PPOEZIA AVANGARDEI - RIURIK IVNEV (1891-1981)

POEME ROMÂNEȘTI PUBLICATE ÎN GERMANIA

                        Leo BUTNARU

Din grupajul

POEME DE LA MAREA CASPICĂ (2018, 2019)

Prolog

Iubite coleg

și cititor

acu

îți propun din

și despre Baku

unele texte în varianta „definitivă”... – ei,

știi tu,

cu

sau fără ghilimele,

absolutul nu se găsește în stare pură,

nici în firea noastră,

nici în natură.

           Pe vechi

pe nou

pe totdeauna

viața omului

dar și a atomului e

ca o inducție incompletă

sau altceva fizic

astronomic

necunoscut.

Versuri de pe chei

Îmi plimb pe cheiul caspic

cum ar veni pe coapsa metropolei

îmi plimb

sau poate el mă plimbă pe mine

trupul acesta în carne și oase

și în gânduri

uneori și în fericire (pare-se

chiar și acum)

dar de cele mai multe ori în stare normală de viață

cu toate ale ei

cu plecări la munte, la mare

de obicei mai rare

dar și cu intrări pe la clinică

mereu... discret-cinică (unde

non-stop sunt în plină desfășurare

recensămintele paralele ale vieții

și neființei), iar la plecare de acolo

simt că parcă mi-ar fi scăzut sensibil nemulțumirea de viață

provocată de impresia că în lumea aceasta

poți găsi de toate

în afară de ce ai nevoie.

Este important că în această viață mai găsești viața!

trupului acesta în carne și oase

și în gânduri

uneori și în fericire – cheia acestui adevăr

argintiu-lucitoare

în această dimineață

găsind-o pe chei, când

în fața mării

dar și în sinea mea, în exteriorul meu, în lume

trăiesc senzația că parcă aș fi pretutindeni.

Pescăruși, sturioni

Uneori

pentru ca să zbori

e necesar să fii crucificat

să zicem

ca pescărușul răstignit un timp pe

crucea propriului trup

după care

săgetând

se înfige în creasta valului

vânând

sturionul caspic.

1.III.2018

Minimalism cu sfeclă roșie

rapsodule, pe obraji ai sfeclă roșie

                                  Həmid Herisçi

Restaurant de hotel. Chelnerul

exemplar la datorie

ne explică ce benefic e

pentru potolirea tensiunii

pentru reglare de glicemie

borșul din sfeclă roșie

de culoare intens-rubinie.

Noi suntem din tagma celor care

văd până și în bucate

oarece problemă de estetică

să zicem – zvâcnetul lucios de poezie

al borșului din sfeclă roșie

de intensă culoare rubinie.

Nici eu nu sunt din cei care

ar respinge borșul de sfeclă

binefăcătoare

închis-sângerie

însă la Baku prefer

obișnuita pe aici rodie.

3.III.2018

Ceai negru

Lui Salim Babullaoglu

Hotelul „Hilton”. Nume sonor.

Însă, în jurul lui, Baku-centru

relativ vuitor. Taclale poetico-amicale cu Salim

la un ceai negru. Negru

de mai nu se vede conturul oblic al

linguriței din pahar. Această miniaturală natură

static-acvatică, să zic, îmi readuce-n memorie

tinerețile înaintând spre mijloc de maturitate. Pe atunci eram

într-un imperiu aducând deja a dispariție

prin care se întâmpla să hălăduim prin trenuri de zi

trenuri de noapte; spații marcate

de bătăile roților

și bătăliile distanțelor

dar și – sonor-strident-delicat punctate – de

clinchetul paharului cu ceai clătinat (să zicem,

să ne amintim) în trenul Chișinău Kiev Moscova Leningrad

etcetera;

       paharul cu ceai negru (pe atunci

probabil cel verde încă nu fusese aprobat de CC...)

lovindu-se de suportul din argentan

în acel tren de mers spre un alt univers

spre o altă hartă cu – iată –

Azerbaidjanul independent, spre

hotelul „Hilton”

spre formidabilul ceai negru

ce ne trezește amintiri libere aici

unde grăit-a profetic Zoroastru.

Poeme de Aleksandr Vertinski în traducerea și lectura lui Leo Butnaru

POEZII PENTRU COPII

ADIO, BIBLIOTECI, ADIO, BIBLIOTECARE!

„PRIETENIA” CU BIBLIOTECILE ȘI BIBLIOTECARELE

Prin ani de Facebook, cam vreo sută de biblioteci românește de pretutindeni mi-au propus să ne împrietenim. Mi-am dat acceptul. Însă după aceea cele mai multe din ele, biblioteci și bibliotecare, nu au mai dat vreun semn care să confirme, mă rog, prietenia noastră. Parcă sunt... anihilate, ca și inexistente... Iar pagina mea, nemodest vorbind, însumează lucruri mai puțin cunoscute ce țin de literatură, cea română și cea universală, în special avangarda. Plus traduceri din poeți geniali, celebri. Plus blogul subsemnatului care tot civilizației, culturii, literaturii, traducerilor e dedicat. Plus...

Da, plus după care, însă, urmează minusul bibliotecilor, bibliotecarelor care, spuneam, prin ani, mi-au solicitat inter-relaționări, colaborări. Astfel că îmi zic, de cum am ceva timp, dar și... chef, va trebui să elimin din listă adresele inerte, inclusiv de biblioteci și bibliotecare. Bineînțeles, unele dintre ele vor rămânea printre amicii mei de preocupări și, relativ, de interese comune. 
Numai bine!

Poeme de Igor SEVERIANIN în traducerea și lectura lui Leo BUTNATRU

CA O MASCĂ ANTIVIRUS – CAISUL ÎNFLORIT...

 Leo Butnaru

...Pe la fârșitul anului 2019, parcă era de presupus că ar urma o perioadă ceva mai liniștită în lume. Apoi, cam peste o lună după revelion, Maria Șarapova anunță că își încheie cariera și, cel puțin pe terenurile de tenis, intensitatea sonoră, gălăgia, nivelul decibelilor se reapropiase de normal.

Șarapova își anunță ea încheierea carierei, însă imediat se pomeni în carantină. Cu tot cu terenurile de tenis și cu foștii spectatori. Deoarece, ca din senin, erupse o veste trăsnet – coronavirusul!

Cică, zămislit în China. De ne-am pomenit din Guvid-18 în Covid-19, versus Covid-20! Din cauza lui/lor a scăzut drastic prețul la petrol, exportul, importul, numărul like-urilor (dar, din păcate, nu și al lichelelor) pe Facebook. Astăzi, oriunde în lume, la orice masă de tratative e prezent și unul încruntat, neînduplecat, același, pretutindeni, – Coronavirusul....

Cu toate astea, unii dintre noi își permit să mai și glumească pe contul virusului. E drept, nu corona, ci computeristic. Cică, de când cu digitalul, nu mai există manuscrise care, la necesitate, ar putea fi arse, de unde și nedesăvârșire ce reușește să se strecoare printre degetele literaturii. Uneori, noroc de vreun virus care îi scapă lui Kasperski!

Pe de altă parte, pe zi ce trece, situația nu mai e de glumă. De când cu coronavirusul, a scăzut până aproape de zero numărul celor ce mor de râs. În schimb, o fi crescut sensibil numărul celor ce mor de râsu`-plânsu`...

Și totuși, cu ceva optimism ni se spune: azi, pentru a vă spăla frumos, meticulos și sănătos pe mâini acasă, spălați cât mai repede putina din stradă! Izolați-vă! ...Chiar dacă de acolo, de pe orbită, cosmonauții nu mai vor să coboare pe Pământ. La ce ar schimba o izolare cu o alta?...

Însă pe la hotare, prin vămi lumea se întoarce pe la casele cui o are. În patria istorică sau, poate, în patria isterică... Și nu este exclus că a venit timpul celui mai obiectiv recensământ: mai toată lumea e acasă. Azi, când păstrarea distanței (sociale) fizice sporește restanțele demografice...

Acum vreo două luni, cea mai gravă problemă a omenirii părea a fi  cea cu Sodoma virușilor de calculator și cu Gomora telefoniei celulare. Astăzi, însă, pe lângă noutățile optimiste despre coronavirus, filmele horror sunt floare la ureche. Dar oricum o dai, tot trebuie să o dai cumva.