Leo BUTNARU
Din grupajul
POEME DE
LA MAREA CASPICĂ (2018, 2019)
Prolog
Iubite coleg
și cititor
acu
îți propun din
și despre Baku
unele texte în varianta „definitivă”... – ei,
știi tu,
cu
sau fără ghilimele,
absolutul nu se găsește în stare pură,
nici în firea noastră,
nici în natură.
Pe vechi
pe nou
pe totdeauna
viața omului
dar și a atomului e
ca o inducție incompletă
sau altceva fizic
astronomic
necunoscut.
Versuri de pe chei
Îmi plimb pe cheiul caspic
cum ar veni pe coapsa metropolei
îmi plimb
sau poate el mă plimbă pe mine
trupul acesta în
carne și oase
și în gânduri
uneori și în fericire
(pare-se
chiar și acum)
dar de cele mai multe
ori în stare normală de viață
cu toate ale ei
cu plecări la munte,
la mare
de obicei mai rare
dar și cu intrări pe
la clinică
mereu...
discret-cinică (unde
non-stop sunt în
plină desfășurare
recensămintele
paralele ale vieții
și neființei), iar la
plecare de acolo
simt că parcă mi-ar
fi scăzut sensibil nemulțumirea de viață
provocată de impresia
că în lumea aceasta
poți găsi de toate
în afară de ce ai
nevoie.
Este important că în această
viață mai găsești viața!
trupului acesta în
carne și oase
și în gânduri
uneori și în fericire
– cheia acestui adevăr
argintiu-lucitoare
în această dimineață
găsind-o pe chei,
când
în fața mării
dar și în sinea mea, în exteriorul meu, în lume
trăiesc senzația că parcă aș fi pretutindeni.
Pescăruși, sturioni
Uneori
pentru ca să zbori
e necesar să fii crucificat
să zicem
ca pescărușul răstignit un timp pe
crucea propriului trup
după care
săgetând
se înfige în creasta valului
vânând
sturionul caspic.
1.III.2018
Minimalism cu sfeclă
roșie
rapsodule, pe obraji ai sfeclă
roșie
Həmid Herisçi
Restaurant de hotel.
Chelnerul
exemplar la datorie
ne explică ce benefic
e
pentru potolirea
tensiunii
pentru reglare de
glicemie
borșul din sfeclă
roșie
de culoare
intens-rubinie.
Noi suntem din tagma
celor care
văd până și în bucate
oarece problemă de
estetică
să zicem – zvâcnetul
lucios de poezie
al borșului din
sfeclă roșie
de intensă culoare
rubinie.
Nici eu nu sunt din
cei care
ar respinge borșul de
sfeclă
binefăcătoare
închis-sângerie
însă la Baku prefer
obișnuita pe aici
rodie.
3.III.2018
Ceai
negru
Lui
Salim Babullaoglu
Hotelul
„Hilton”. Nume sonor.
Însă,
în jurul lui, Baku-centru
relativ
vuitor. Taclale poetico-amicale cu Salim
la un
ceai negru. Negru
de
mai nu se vede conturul oblic al
linguriței
din pahar. Această miniaturală natură
static-acvatică,
să zic, îmi readuce-n memorie
tinerețile
înaintând spre mijloc de maturitate. Pe atunci eram
într-un
imperiu aducând deja a dispariție
prin
care se întâmpla să hălăduim prin trenuri de zi
trenuri
de noapte; spații marcate
de
bătăile roților
și bătăliile
distanțelor
dar
și – sonor-strident-delicat punctate – de
clinchetul
paharului cu ceai clătinat (să zicem,
să ne
amintim) în trenul Chișinău Kiev Moscova Leningrad
etcetera;
paharul cu ceai negru (pe atunci
probabil
cel verde încă nu fusese aprobat de CC...)
lovindu-se
de suportul din argentan
în
acel tren de mers spre un alt univers
spre
o altă hartă cu – iată –
Azerbaidjanul
independent, spre
hotelul
„Hilton”
spre
formidabilul ceai negru
ce ne
trezește amintiri libere aici
unde
grăit-a profetic Zoroastru.
Foarte frumos, felicitări!
RăspundețiȘtergere