VERNISAJ
AUTUMNAL
Ale întomnatei
străzi suspine, sughițuri
Le captați cu
inima, mângâind umezeala.
Staniolul
geamurilor cafenelei Fillipov lucesc
Împroșcând cu
stropi asfaltul pe Tverskaia.
Ale reclamelor priviri
fumurii ne sâcâiau.
Ah, nu e nevoie de
încântări, nu e nevoie...
Din cer au rupt
nasturi de aur
Stelele, aruncate
de privirile dumitale.
Și lunecați, unica,
pe stradă,
Împroșcând cu
văzul în bezna albastră,
Iar unde amurgul,
ca privire dumitale, unduia a tul,
Secunda vă urmărea
de după colț.
Iar unde se prăbușiră
clădirile-n prăpăstii
Cu amarul de un
minut și inima deșertului,
A prins a vă hohoti
obraznic în obraji
Zâmbetul roșu al
reclamei Șustov*.
____
*Șustov – fabrică
de coniac.
* * *
Cu coșuri de
fabrici în funingine de cărbuni
Pe genele mele
tristețea urșinicului negru
Cârpește indolent
văzul înrăirii lor,
În cerul gri
hârcâind supărat.
Aburi
turmentându-se, sfărâmând uși putrezi,
Încleștară bicepși
de oțel albi-surii,
Giuvaiergii ceasuri
montând minuțios.
Risipiți-vă a
fabricii mii-vorbitoare voci.
Clipind,
electricitatea se fâstâci la poartă,
Cochetându-și
oboseala cu restrânsa zi gri,
Zile și nopți
întregi audiența la majestatea sa,
Excepționalul
dintre excepționalii Medici.
(1913?)
