ANUL LITERAR 2022

 

Cum a fost anul literar 2022 pentru dumneavoastră?

                     Ce ați făcut dumneavoastră, ca scriitor?

 

       L.B. - La editura „Limes” mi-a apărut volumul „Surâs complice ideii”, texte

compacte, esențializate, pe care unii colegi de la reviste le trec la capitolul proză, alții – la eseuri (yes-euri), mai ceilalți – la poeme în proză, ele fiind de o formațiune deloc ușor de definit, nelăsântu-se clasificate, poziționate sub aspect teoretic. Evit și eu să le găsesc o așezare, o lămurire de gen, dar, lejer-ludic, le zic: ceva între proză, yes-eu, poem sau absolut viceversa, în această blândă butadă (cu inflexiuni de... baladă) mai important părându-mi-se a fi: ...absolut viceversa.

  La „Junimea” din Iași mi-a fost editată antologia de eseuri „Pasiența purtătorului de oglinzi” (coordonată și prefațată de cernăuțeanul bucureștenizăt Ștefan Hostiuc).

 Un tandem editorial româno-israelian, Cervantes-Saga, mi-a publicat volumul „Corespondență” (23.IX.1983 – 15.IV.2015), care îi are de protagoniști-adresanți pe regretații prieteni și colegi Vasile Levițchi (1921–1997), Ion Zubașcu (1948 – 2011) și letonul Leons Briedis(1949 – 2020), care au fost oameni și scriitori cursivi, coerenți, inteligenți, atenți. Și după plecarea lor în Câmpiile Elizee, dulceața prietenie rămâne a fi sarea destinelor noastre. În fine, cu umilința umilințelor simplului pământean, îndrăznesc să pun aici un strop de retorică:  Dacă nu I s-ar fi potrivit și Lui, credeți că Dumnezeu găsea necesară izvodirea cuvântului Prieten?

  La Roma, Moscova (...până la război!) și Belgrad mi-au apărut cărți de poeme traduse în, respectiv, italiană, rusă și sârbă – „Ta sabato e domenica” (Sâmbătă spre duminică), „Будда и полицейский” (Buddha și polițistul), „Od subote do nedelje” (Sâmbătă spre duminică).

La rândul meu și, cred, fidel sieși, din traducerile prin ani am publicat volumul de poeme al lui Yvan Goll „Cercurile magice” („Alfa”, Iași), autor pe care cei ce țin cu tot dinadinsul să-l definească, să-l poziționeze expres, atât în istoria literaturii, în general, cât și în particularitățile ambientelor literare din care a descins și s-a format, ar fi înclinați să creadă că în filoanele liricii sale ar aparține totuși expresionismului german, în fermentația căruia a propagat ideația suprarealismului francez.

Pentru prima oară a fost editate în traducere românească un volum al lui Mihail Semenko, „Raidul meu în eternitate” (poeme manifeste, articole programatice; „Tracus Arte”), fondatorul avangardismului literar ucrainean, scriitor foarte valoros, căzut jertfă represaliilor bolșevice în anul 1937. Am publicat în traducerea cartea de poeme a Valentinei Novkovic (Serbia) „Descântec de tandrețe”.

Am continuat să scriu pentru rubricile, pe care mi le-au oferit generoase reviste – „Argeș”, „Hyperion”, „Bucovina literară”, „Expres cultural”, „Revista literară”, „Spații culturale”. Să nu se creadă că e complicat să scrii, azi, pentru mai multe publicații, deoarece unele dintre ele, precum se știe, apar o dată la două luni sau chiar trimestrial. Țin să-i mulțumesc și „României literare” pentru găzduirea unor pagini de ale mele.

Cu modestia de rigoare menționez că antologia de poezie universală (publicată, fascicole, pe parcursul a mai bine de un deceniu în revista „Argeș”) „Clavecine și vecinătăți” (Panfilius, Iași) a fost apreciată cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova.   

 

UN EMINENT EXPONENT AL POEZIEI AVANGARDEI UCRAINENE

 

În ultimul deceniu al secolului XIX, în estul Malorusiei, parte a imperiului țarist, se nasc doi viitori reprezentanți importanți ai avangardismului european, unul – David Burliuk (1882), supranumit părintele futurismului rus, celălalt – Leonid Cernov (1899), acesta, în timp, debutnd ca poet imagist rus, apoi, ca un fiu risipitor, care deținea încă multe averi poetice în sufletul și conștiința sa, revine la oropsita, asuprita, marginalizata, aproape până la interzicere șovină moscovită, limbă ucraineană, maternă. Pe atunci era prohibit chiar și numele unei posibile viitoare țări, Ucraina, însă imperialiștii insistând a-i zice acelui teritoriu Rusia Mică (Malorusia). Burliuk a trăit 87 de ani, prin longevitate parcă răzbunându-și fratele mai mic, poetul Nikolai Burlik, care a fost împușcat de bolșevici, pe când abia împlinise 30 de ani, în 1920. Leonid Cernov a viețuit 34 de ani, fiind răpus de o boală incurabilă.

Dar să facem ceva lumină în onomastica acestui excepțional Cernov, care scria în autobiografie: „Dacă ar fi să vedeți omul în privirile tânărului căpitan de cursă lungă, care însă poartă în brațe o mașină de scris, sau și mai bine, – dacă veți vedea un om, care are toate aceste însemne și o zveltă statură de european, și care cu un entuziasm nebun vociferează în cercul scriitorilor despre incomparabila frumusețe și plăcere de a goni pe motocicletă, să știți că acel aș fi chiar eu, Leonid Cernov, care acum, în Ucraina, are absolut întâmplător un atare nume de familie rusesc, așa cum adevăratul meu nume e Maloșiycenko”.

Apare pe lume în familia lui Kondrat și a Mariei Maloșiycenko (în autobiografie scriitorul menționa că istoria dragostei părinților săi ar fi fost demnă de pana lui Jack London), în orașul Aleksandria* din stepele Hersonului. Bineînțeles, glumea, când scria în aceeași autobiografie: „Prima greșeală, pe care am făcut-o în viață, a fost că m-am născut. Am vrut foarte mult să o corijez, însă așa ceva s-a dovedit a fi imposibil. Apoi i-au urmat greșeli mai neimportante, una din ele fiind că m-am născut ucrainean și nu fiu al unei națiuni mai puțin «samoede»...”.

ANTOLOGIE DE ETAPĂ / 30 DE POEME

CARTE DE POEME ÎN LIMBA SÂRBĂ

 DRUMUL CĂRȚII: BELGRAD - CHIȘINĂU

Mulțumiri traducătoarei și postfațatoarei Valentina Novković, editorului Dejan Spasojević.

-------------------

În românește: „Sâmbătă spre duminică”

UN PORUMBEL SE ROAGĂ LUI ALLAH

DIN ISTORIA (ȘI GEOGRAFIA) LITERATURII ROMÂNE ÎN IMAGINI ©

 ALBUM DE ETAPĂ NR.5 / 80 DE IMAGINI

FĂNUȘ NEAGU - OMUL ȘI SCRIITORUL FASCINANT