* * *
Plângăcios-lipicioasă ziua-toată
vechiturile borhotului murdar
arare schimbătoare erup
cu gălbenușuri de chihlimbar.
Acum în mestecăniș
vântul clatină aleanul durut
vuiet năpârlit și bătaie la cuțite
sub poala codrului câți au căzut?
După geam cineva trebuie să stingă
pupilele mucurilor de lumânări
nodul zilei e tot mai strâns și
spânzură arsură tomnatică-n zări.
Iar mie barierele toamnei
mi-s alergări cu obstacole
îmi plac carierele vântului
turbulentă amnezie în calcule.
Cunosc păpădia la frig; las`
și iată cu frământ de limbă strigă
și iarăși – peste poduri de bucurie.
Obscuritate
În afara orașului se tăinuiesc hoți. Obrajii
se încenușează întunecat. Umbrele ca iepurii.
Iar după orizont complotiștii
la chemarea zării alunecă-n jos, vineții.
Ca de obicei dimineața-i grea tihnită
de presimțitul zării prinde-a se-ncorda
doar acolo și ăstora tuturora
parcă li s-ar fi ars cu tânjire mila.
* * *
Peste valul împrospătat
în dimineață din nou buzele pietrelor
și zburlitul vuiet năvălește
în ulițele albastre, plescăitor.
Cirip și freamăt, foșnet și piscuit
șerpuiră-nălțător, rotocoale, sul
și această sonoră pictură color
dimineții de iulie de tot dragul.
* * *
Mlădie pătrunzătoare
chemare de sirenă și înaltul
rândunelei
în azurul cuget.
Sirenă zumzăitoare
din urdiniș de stupi
mustos a sute
de ierburi tremur
trezind florile.
* * *
Gălăgios și agil
în dimineață
pe trotuare verzi
greierașii la
tarabele pieței lărmuitoare.
La țăcănitul mașinilor
viața
pânzei
țesută din raze de soare.
Dialectica astăzi
Fie ca în cămăși de zăpadă încă
și în înghețuri pe la margini de zile
un frământ de limbă să croiască pe nou
caldarâmul Moscovei pleanul ei și lenea.
Fulgerător, cu reflex tulbure
de măceluri, revoluții și fețe-n perindare
desfăcut în două, un ghem
prin șuvoiul dimineții gonește suriu.
Nu se vede o iotă la răscrucile vuitoare.
Împroșcând stropii neliniștii
se tolăniră cât-colo zig-zaguri sonore,
izbind cu fața-n caldarâm lătratul sirenei
iar în senin șoldurile norilor
jos iar alarmează vitrinele strigătul ochilor.
Din nou înverzind în cerc
bulevardele se strigă unele pe altele
ba sărutând străzile cu umbra
ba exact pe fețe degetele purtându-și
Pe când soarele gălăgios și jucăuș
bate în geamuri, pe podea, în unghere
și în odaie vuietele parcă-ar veni spre mine
ba spăimos hohotesc peste-un podiș de piatră.
Iar după îngrădituri
semnele de exclamație ale hornurilor
prin păduri vesel deranjând odihne
acolo în satele din tundră ivindu-se.
Și această larmă-n clipa primăverii,
încâlcind numărul minutelor, zilelor
și verdeața clipind radios
fără griji convinge de ceva concret.
Însă în agonie și încleștare
ba ochind în bine, altul în parvenire
se înhățară țelurile inșilor în lanț
în cerc irezistibil spre-a supraviețui.
Și-acum spre noapte eu sunt vlăguit
zilei dându-i obolul, gânduri jertfindu-i
cotrobăiesc prin verdeață – nu care cumva
aș putea observa anii saturați de tandrețe.
Iar în coridorul fremătător
prin mugurii verdelui, prin urlet
deviza durerii, a mea și a lumii e:
cu pașii măsurăm destul de bine
pedestrași pe orice înălțime.
Astăzi cu petele veseliei
prin carnea țărânei afânate
peste imperturbabilul brad
tânără chemare vom lansa.
Apoi cu sudoarea secara vom secera
verdeața cu zvonul azuriu al zilei vom înfășa
cu plușul norilor cerul mângâind
arcul lui iulie din nou înfierbântându-l.
Unde-i pocnetul biciului – șuier de vânt
mușcă șoldurile zilelor leneșe
și năpârlitul frunziș al arțarilor
cu aleanul amic e glodărie.
Iar colo las’ neaua să se presoare
ferestre pufoase, ramuri, acoperișuri
albăstrimile geroase le încolțească
din coșuri, cu arderea crezând în frumsețe.
Și iarăși cântul – iar învârtejit pe cale
în irepetabile cercuri, volute
răzvrătitor contrându-se în triluri cu păsările –
spre invidia dementelor vifornițe.
(1922)
Zinaida ȘIȘOVA (1898 – 1977)
Autoarea volumului de versuri „Penatî” (cu sensul de:
reîntoarcere la vatră), apărut în 1918, la Odessa. Soția poetului Anatoli
Fioletov, angajat în miliția judiciară, tânăr care avea să moară în
confruntarea cu criminalii (1918). Iată un fragment din memoriile ei: În amfiteatrul 8 al Facultății de Drept a
luat ființă Prima Uniune a Poeților din Odessa. Acolo mi-am și citit, pentru
prima oară, în public, versurile. Acolo aveam să-i cunosc pe Bagrițki, Oleșa,
Kataev, Adalis și să mă împrietenesc cu ei... Eliberându-mă de influența
„ahmatoviană”, „gumilioviană”, „severianiniană”, noi ne-am numit cercul „Lampa
verde”.
A scris romane, nuvele: „Aventurile lui Kasper Bernat
în Polonia și alte țări”, „Jake-păiuțul”, „Călătoria în Țara Ofir” ș. a.
„Pescărușul”*
Lui A. Fioletov
Nori de aur
Miroase a stupi de tei,
A polen cernut prin
sită.
Nu mai urmărește cum ia
curbele
Mâna obosită.
Gândurile-s cu aur
înrămate,
De parcă oricine e ușor
chefliu,
Marin comesean,
Și parcă tu ai cânta,
lăsat
Cel mai beat la volan!
(1918)
_________
*Este vorba de șalupa
„Ceaika” (Pescărușul), cu care familia celor doi soți-poeți, Șișova și
Fioletov, făcea plimbări marine împreună cu prietenii.
Spleen
Radical mijloc contra
plictisului –
Motorul dumitale – un
nu prea mare landalet
De invidiat...
Îmi plac mâinile
smolite,
Stăpânitoare, sigure,
pe albul volan încovoiat.
Pliurile mici pe buzele
obosite
Și schița hașurată a
genelor...
– Dar spune și
dumneata, au nu e minunat
Să ne asemănăm păsărilor?...
Eu de pălăria din vechi
fetru
Îmi voi desprinde
sfiosul gaz.
E oarecum neobișnuit de
la soare, vânt
Și de la văzul
dumitale, în orice caz.
Îngustele palme
smolite,
Profilul ce vi se
reflectă în sticlă, discret, –
– Radicalul mijloc contra plictisului
E motorul dumitale – un nu prea mare landalet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu