Leo Butnaru
Acest grupaj de poeme mi-a
fost solicitat de ilustrul coleg Al. Cistelecan, care m-a și pus la curent cu
publicarea lui în minunata revistă „Vatra”, unde mă simt chiar ca la vatra înființării
mele, Negurenii de pe Răut. Mulțumesc Al. Cistelecan, mulțumesc Iulian Boldea!
Prelins de miere
Jocul luminii în
prelinsul de miere e mai fin
decât trecerea ei
prin vitralii și vuiet de orgă
dar aici gradul de
comparație e unul relativ
odată ce actantul
e-același, lumina ca eglogă
scoasă din condiția
sa frustă de prisacă și
amestecată cu mirul
în arta sticlei prin domuri
cu Bach și Purcell
ce parcă între noi și cer
au râvnit să-i
traseze sufletului drumuri.
...Eu unul îmi
amintesc prelinsul de miere în
Negureni, sat pe
Răutul-râu, unde m-am născut
și în auriul mierii
de-atunci era atâta zi de azi,
zi de azi, zi de
azi, chiar de era atât de demult...
Nicio garanție
1
Ce mai fac? Precum
ieri, și azi,
fără să vreau, dar
predestinat urmez neabătut
legea cam generală
a imposibilității de supunere
prin spunere
adică scriu poeme
la Chișinău
pentru a le oferi
câteva fărâmituri și hămesiților care-s
predispuși
instinctiv să mă critice
neuitând de cei
care, eventual, ar vrea să mă laude
dând câteva salturi
mortale din memorabile pagube
de metafore alese,
unele de zece carate
în topuri
nealiniate, netrucate
în căutare de poeți
canonici prin falanstere ațâțate de ele însele
contra altor cete
derutate, pe lângă care
de e să trec, din
diverse nevoințe colegiale
să mă aflu prin
preajma pletorei lor de păianjeni
îmi pun cască și
vestă anti-glonț
să bocănească în
ele pasărea neagră cu coroiatul clonț
eu unul ținând cont
doar de ce învederează
Maica Literatură
Română care, din câte am înțeles
mi-a iertat involuntara neascultare
de-a mă fi născut pe Răut, afluent al Nistrului
și nu pe Dâmbovița, la București.
2
Amicul meu, coleg
de pretutindeni
dacă va fi să mori,
dar să te naști din nou
nu ar exista
garanție că vei ști să trăiești mai omenește
că vei reuși să
faci ceea ce visai să faci
în precedenta viață
însă nu ai reușit –
că vei fi mai bun, mai evlavios;
că vei fi longeviv
încât
să reînvii direct
din viață – fără să mai și mori.
Vârf la toate
ca și în prima ta
viață
enervându-te la
culme cărțile aceluiași Leo Butnaru
care nu se știe din
ce considerente a fost trecut
în panteonul
clasicilor literaturii române
dar mai ales ai
împrejurimilor…