Un scurt eseu al colegului Valeriu Gherghel, preluat pe blogul său de prietenul Vasile Gogea, mă face să re-dau la lumină un text al meu de acum 15 ani, care tratează (sau... este tratat de!) aceeaşi temă: MĂRIA SA INSPIRAŢIA.
Leo BUTNARU
CA O LEGE A ACŢIUNII,
INSPIRAŢIA
Ştiu că inspiraţia există. Dar nu ştiu de unde vine. Poate vine din
memorie, poate de la un agent necunoscut. Dar există şi toţi poeţii ştiu asta.
La fel cum ştiu că există experienţa iubirii, tot aşa există şi experienţa
inspiraţiei.
Jorge Luis Borges
Inspiraţia...
Una dintre cele mai nelămurite probleme ale vieţii psihice a artistului...
Subiect osândit la interminabile discuţii. Perpetuum-ul
mobile al incertitudinilor,
aproximaţiilor şi contradicţiilor. Sisif-icitatea
strădaniilor, uneori, râsu’-plânsu’. Un singur lacăt şi o mulţime de chei, pe
care lumea încearcă să le tot potrivească pentru el.
Nenumărate
ipoteze referitoare la însuşirile imperceptibile, de adâncă taină ale harului
de creator al omului... E numai de la om verbul ales, ori este şi apanaj al vocilor
profetice, oraculare? Frumuseţea izvodită în ariile artelor poate fi atribuită
pe de-a-ntregul drept merit al omului sau e ceva de dincolo de măsura umană,
din paradisiacele grădini ale spiritului divin?
În
genere, în ce măsură inspiraţia ţine de zona şi starea incontrolabilă a
conştiinţei şi intelectului artistic, ca dat, programare sau spontaneitate
imprevizibilă? Ar fi adevărat că inspiraţia se revelează ca o stare de graţie,
ce propune o idee sau câteva idei; o stare instantanee care, parcă, nu ar
presupune şi o gestaţie prealabilă sau prezentă/ curentă, concomitentă cu
izbucnirea ei, ca mobil artistic, drept eveniment absolut, nesupus vreunei
explicaţii exegetice cât de cât explicite? Sau, dacă nu e aşa, în ce măsură se
lasă depistată ca fenomenologie, proces creator, afirmare?
Cu
titlu de prim răspuns, să începem cu o... concluzie (perspicace): „Orice
claritate asupra acestor probleme rămâne individuală, este permisă cea mai mare
contrarietate în opinii şi există exemple ilustre şi experienţe greu de
contestat” (Paul Valéry).
Prin
urmare, ne vom baza, cu adevărat, pe exemple ilustre şi experienţe, însă nu şi
obligatoriu de necontestat. Pentru că ne situăm, apriori, în domeniul
fascinantului subiectivism (inspirator, creator şi el!) al subconştientului,
intuiţiei, animat de şi, la rândul său, animând procesele indiscernabilei
receptivităţi trecute pe undele introvertitului, aţintirii, cât mai acut şi
atent posibil, spre cuprinsul intimităţii, acolo unde obiectul observaţiei parcă
ar trebui să devină însăşi observaţia (asupra poeziei, să zicem, în stare maieutică,
născândă...).
Iar
primul exemplu ar fi cel din romanul Moartea
la Veneţia,
în care Heinrich Mann se întreba: „Cine poate tălmăci esenţa şi
caracteristicile firii artistului? Cine înţelege profunda contopire a celor
două instincte, al disciplinei şi al dionisiacului, de care depinde această
fire?” Interogaţii similare a cunoscut încă adânca antichitate, creatorii şi
filozofii încercând să ajungă la anumite elucidări. În principiu, cei mai de
demult lăsau prea puţine pe seama artistului, rodul creaţiei atribuindu-l
zeilor stăpânitori de ceruri şi suflete, lucru evident şi în cele spuse de Socrate
lui Ion (Platon, Ion): „Talentul tău
de a vorbi cu îndemânare despre Omer nu e o artă... ci o putere divină care te
pune în mişcare, o putere la fel cu ceea din piatra pe care Euripide o numeşte
magnesiană, iar poporul – heracleiană. Piatra aceasta nu numai că atrage inele
de fier, dar şi le dă acestora de a face, la rândul lor, acelaşi lucru ca şi magnetul...
Tot astfel şi Muza insuflă unora entuziasm şi de aceşti inspiraţi atârnă lanţul
din ceilalţi entuziaşti, căci toţi poeţii buni îşi fac poemele frumoase nu prin
ajutorul artei, ci în prada inspiraţiei şi stăpâniţi oarecum de o putere divină
(...) Căci ne spun poeţii că dânşii ne aduc cântecele lor culegându-le din
fântânile pline de miere şi din grădinile şi dumbrăvile Muzelor, ca şi albinele,
zburând ca şi ele. Şi spun adevărat, căci poetul e o fiinţă uşurică, zburătoare
şi sacră şi nu este în stare să creeze ceva până nu e cuprins de inspiraţie,
şi-şi iese din fire, astfel ca mintea sa să nu mai locuiască într-însul... ei
produc operele lor... nu datorită meşteşugului, ci inspiraţiei divine, şi
fiecare e în stare să creeze o operă frumoasă numai în direcţia în care îl
inspiră Muza: unul ditirambi, alţii encomioane, altul texte pentru pantomime şi
iarăşi altul epopei sau satire (...) poeţii nu-s decât nişte tălmaci ai zeilor,
fiecare posedat de zeul care îl stăpâneşte”.
Aşadar,
până la îndoielile, divizările noţionale sau confuziile din timpurile relativ
noi, a predominat neclintita şi cam generalizata certitudine a anticilor care
credeau că prin medierea muzelor purtătoare de liră sufletul creator al omului
vine de la zei, precum spune şi Ovidiu în poemul autobiografic Tristele: „O, şi
era într-un timp când erau onoraţi toţi poeţii/ şi toţi poeţii credeau că-s
învestiţi de la zei”. În raport cu Platon, sigur că Ovidiu merge spre o mai
severă ordonare şi disciplinare a actului creator, pentru că zeii n-ar accepta
incontrolabilul definitiv, cum se spune în acelaşi dialog platonician: „La fel
cum cei cuprinşi de frenezia corybantică nu sunt în minţile lor când dansează,
tot aşa şi poeţii lirici nu sunt în minţile lor când alcătuiesc frumoasele lor
cânturi”. Acest mod de ieşire din minţi ca efervescenţă creatoare, ce-i poate
împinge pe unii spre limitele tragicului, pierzaniei, merită, pe cât e posibil,
înţelegere, însă, uneori, el dă motiv pentru frondă şi zeflemea, nu numaidecât
rafinate, ce-i vizează pe cei care ajung, să zicem, de la abordarea inspiraţiei
ca extaz la inspiraţie ca... orgasm artistic. (Croce ironiza şi la adresa
portretelor idealizate ale poetaştrilor ce vor „să fie înfăţişaţi cu plete
bogate şi cu ochii spre cer, primind inspiraţia”...)
Însă
precauţia faţă de predicatorii rolului decisiv în declanşarea experienţei
creatoare a demenţei, deci a cazului psihic de şoc, sau faţă de cei care susţin
originea divină a artei, o atestăm deja la Cicero, care scria: „Nimeni nu poate fi poet
adevărat fără o ardoare sufletească şi fără oarecare inspiraţie – un fel de
nebunie... Acelaşi lucru îl spun Democrit şi Platon”. (La cei doi predecesori
elini ai ilustrului orator latin nu se întâlnesc şovăielnice atenuări de genul
„oarecare inspiraţie” sau „un fel de nebunie”, în problema dată grecii vechi
fiind categoric afirmativi.) O asemănătoare precauţie „ciceroniană” pare a fi
caracteristică şi yoginilor hinduşi care, în definirea experienţelor limită cu
care ies din profunzimile contemplaţiei în uitare de sine, revenind la
realitate, folosesc paradoxala învecinare dintre devastator şi tihnă: „O,
Nirvana, distrugere, calm minunat, poartă de salvare!”
Numai
că anticii nu au făcut decât să emită primele presupuneri referitoare la
inspiraţia care, de atunci, în continuitatea timpului, a fost să fie unul din
aspectele cele mai abordate, ca problemă cri(p)tică, a creaţiei artistice,
concomitent rămânând cel mai puţin explicat, din motivul că o cercetare la
obiect este imposibilă, în consecinţă lansându-se noi şi noi ipoteze.
