sâmbătă, 3 februarie 2024

POEM DIN EXPRES


            TEXTUL ȘI VIAȚA
               CA INVENȚIE

 

Dacă acest pretext de text

sau text-pretext nu ar fi existat

el ar fi trebuit inventat în lupta

și unitatea contrariilor

ca permanentă intrare

și ieșire din situație

întru atenuarea monotoniei universale

dar mai ales a absențelor abisale

și a scurtei durate de viață umană care

dacă nu ar fi existat

sigur că trebuia inventată.

 

ALIBI. RECIPROCITATE

 

I

 

Cred că pe petalele florilor de piersici

au rămas amprentele digitale ale îngerilor.

 

II

 

Când eram copil-copil

aveam în grijă îngerii

care aveau grijă de mine.

 

SUBACVATIC

 

Un vis în care te simți ca lipsit de apărare

și de memorie

sau de memorie ca apărare;

 

visul cu un lung subsol al școlii de arte ocupat

de poporul de statui handicapat al începătorilor în sculptură

 

sau

visul ca o lentă filmare subacvatică a Atlantidei

în fine descoperită.

 

CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT

 

Căutarea timpului pierdut

ca la Homer

sau ca la Proust

sau ca la cine mai știți domniile voastre

e o îndeletnicire ce nu se aseamănă cu niciuna alta

poate că

abia-abia având asemănare cu culesul de melci

undeva prin nisipurile pustiului.

 

miercuri, 31 ianuarie 2024

POEME DIN ATENEU


 

       Leo BUTNARU
 
Discurs despre discurs
 
În țara bambusului
unde se cuibăresc cele mai harnice berze
am trăit ciudatul senti-
ment
        senti-
vis
ca o sentință a abolirii răului capital
încă până la apariția lui în lume;
 
acolo parcă anume aflându-mă și eu
la Începutul tuturor începuturilor… – ba nu                                          
chiar până la Începutul începuturilor
                                                         pe când
nu se născuse și moartea;
chiar până la Începutul începuturilor când
înainte de toate a fost Cuvântul (în țara bambusului
se zice: la început a fost hieroglifa)
și Cuvântul era la Dumnezeu
(ieroglifa era la Buddha )
și Dumnezeu era Cuvântul
(și nici Buddha nu era Tăcerea)…
 
…iar la sfârșit a fost Discursul
și Discursul era la toți
și toți erau Discursul
care a fost înainte de Marele Post
zis tăcere universală survenită
din cauza Discursului…
 
Concetățean
 
I
 
Geniul – cum ar fi? – obraznic
poate chiar huligan
odată ce-L consideră pe Dumnezeu
Concetățean?...
 
II
 
Așa e: per aspera ad astra.
Drumul e greu.
 
Urcă
urcă
urcă
dar nu-ți fă iluzii:
chiar de ești, aproape,
absolutul geniu
în ceruri nu există post de
 
vice-Dumnezeu.
 

marți, 30 ianuarie 2024

luni, 29 ianuarie 2024

POEME ÎN CONVORBIRI

 


În genunchi
 
Guvernele cad în unghi înclinat
ori în rostogolire pe con abrupt
sau oricare alt con sau unghi
cele mai multe din ele prăbușindu-se
dinaintea gloatei (fost popor) disperate
căzute în genunchi.
 
Apoi trece un timp
foștii miniștri și fostul popor
alias gloată îngenuncheată se ridică din căzătură
săltându-se din genunchi
scuturându-se de praf sau
dacă a fost foarte grav
curățindu-se cât de cât de mocirlă sau vomă
cum sugerează alegoric pe arena circului vreun măscărici
vreun arlechin
pentru ca spăsiți
dar și nițel optimiști să se pregătească
de un nou scrutin.
 
Dragostea celor trei și mai multe portocale
 
Da, poate fi dragostea celor trei
sau mai multor portocale
specimene solare
aproape supranaturale
 
însă e de spus din capul locului –
oricâte ar fi la un loc
în al pârgului soroc
în amorul lor colectiv cele trei
sau mai multe portocale
nu pot fi considerate amorale
pentru că oricum am da-o
de vrem sau nu vrem
până sunt culese
și jucate în mână
apoi vândute fruct cu fruct
sau toate la hurtă – fiece grădină
de portocali pe rod
e predestinată a fi un imens harem
și fiece portocală – un fund de cadână.