Biblioteca „Leo Butnaru”,
căci de la ea trebuie să începem, de la cărțile care poartă semnătura Leo
Butnaru: volume de poezie, de proză, de teatru. Numita Bibliotecă pune alături
pagini de confesiune, dar și poezii, dar și numeroase cărți de dialoguri cu maeștrii,
cu prietenii, cu scriitorii importanți ai vremii sale. Leo Butnaru a tradus
volume de poezie, proză, teatru, ca să știm cum arată avangarda rusă, dar și
cea ucraineană, a tradus poezia marilor poeți ai culturii ruse de demult și de
azi. Voci din Câmpiile Elizee e un
„volum ecou”: „Primul meu interviu l-am publicat încă de pe când eram student,
la început de iunie 1970. De atunci am avut șansa de a dialoga cu zeci de
personalități ale literaturii române și nu numai…”. Parte din interviuri au
fost adunate în volume publicate în 1989, 1994, 1997, 2004, 2008. Volumul Voci din Câmpiile Elizee e „un omagiu adus
minunaților mei colegi…plecați pe tărâmul neuitatelor umbre”. E o carte-document
sau, cum afirmă autorul ei: „E o carte ecou a polifoniilor emotive, dar și a
adversităților ideatice…în contextul scrisului beletristic universal”. În
contextul „scrisului beletristic universal” sunt așezați scriitori ca Ioan
Alexandru, Alexandru Balaci, Cezar Baltag, Aureliu Busuioc, Matei Călinescu,
Mircea Ciobanu, Anatol Ciocanu, Gheorghe Crăciun, Alexandru Gromov, Vasile Levițchi,
Ion Miloș, Marin Mincu, Fănuș Neagu, Mircea Nedelciu, Octavian Paler, Sorin
Preda, Ioanid Romanescu, Serafim Saka, Mircea Sântimbreanu, Marin Sorescu,
Petre Stoica, Gheorghe Tomozei, Marius Tupan, George Țărnea, Radu G. Țeposu,
Laurențiu Ulici, Nicolae Vieru, Gheorghe Vodă. Au murit? Interviurile îi așază
în timpul
