vineri, 15 martie 2013

MAGNETOFONUL ŞI SECRETARUL DE PARTID




 29.III.1987

La Kuialnik, nu departe de Odessa, obsesia că, iată, pe aici, pe iarba înmormântată sub lespezi de ciment, sub asfalt, a păşit Eminescu. Complexul arhitectural al vechii staţiuni balneare în situaţie deplorabilă: un turn în ruină, pereţi coşcoviţi, coteleţii se macină. Ici-acolo, încercări derizorii de renovare – nici tu amploare, nici tu mare dorinţă, din câte se vede. Dar când te gândeşti că această staţiune balneară are venituri de sute de mii de ruble lunar… Medicii supravegheaţi sub toate aspectele – iau mită, libidinoşi, corupţie generalizată… Iată şi impresiile de la Marea Neagră… Impresii negre, precum nămolul limanului. Ceea ce vindecă nămolul, traumatizează atmosfera generală.
O raită pe la librăria „Drujba” după carte românească.

vineri, 8 martie 2013

CÂNTEC DIN FRUNZĂ LA ŞCOALA DE PARTID




                 14.III.1987

          În colectivul redacţiei a apărut turnătorul. Păcat că e ascultat şi încurajat de cel care-i  primeşte informaţiile. Poate chiar i le-a comandat. De, fiecare îşi câştigă pâinea cum poate: unul muncind, altul – minciunind, defăimând. La prima întrunire a colectivului trebuie să iau atitudine. Să nu se uite faptul că turnătorul nu toarnă doar pe cineva, ci, reieşind din circumstanţe şi interese, până la urmă îl toarnă şi pe cel căruia până mai ieri i-i turna pe toţi. Un colectiv sănătos se poate ţine doar pe poziţii deschise, sincere, de chibzuinţă în comun. Dar urechile suspiciosului nu „dorm”…

joi, 7 martie 2013

UN POEM




                 SITUAŢIE, POATE CHIAR STARE

Psalmul 130 (129 în vulgata)

Sunt tot mai multe lucruri
şi femei
care îmi atrag neatenţia
şi mă zăpăcesc
mă pun în încurcătură
ceea ce este acelaşi lucru cu încurcă lume
cu aşteptarea lui Godot
şi cu Bernard Pivot în dialog cu Eugen Ionescu la „Apostrophes”

sunt tot mai multe ispite ce-mi atrag indiferenţa care
la nivel superior de conştiinţă are acelaşi sens
sau lipsă de sens cu neatenţia
şi aceasta mă zăpăceşte cu presupunerea
că aş fi pierdut ceva esenţial
aproape foarte important
distrugându-mă cu incertitudinea de a nu şti ce anume
şi cu reversul acesteia – că de fapt
nu aş fi pierdut nimic şi prin urmare
totul e în ordine bătrâne
dă-i drumul mai departe
ţine-o tot aşa
între neatenţie şi indiferenţă
viaţa fiindu-ţi din abundenţă
din de profundis
clamavi ad te Domine – doar atât din psalm
cunoscând în limba latină moartă care
la Judecata de Apoi
va cunoaşte şi ea Învierea ca orice muritor;
de profundis – doar atât cunoscând în latină
în continuare având nevoie de un traducător în franceză
pentru a-i spune celui căruia mă adresez :
J’espère en l’Éternel, mon âme espère, et j’attends sa promesse.

miercuri, 6 martie 2013

PUTEŢI VEDEA, CITI, DESCĂRCA


Integral, o altă antologie o puteţi găsi aici:

 http://www.scribd.com/doc/62017474

Interviuri din secolele XX - XXI

https://ru.scribd.com/doc/165997003/Butnaru-Leo-Interviuri-din-secolele-XX-XXI



luni, 4 martie 2013

MANIFESTELE DE ACUM 100 DE ANI


              Odată ce editura a postat pe net volumul "Manifestele avangardei ruse", de ce nu aş oferi  şi eu, antologatorul şi traducătorul, adresa lui pentru cei interesaţi de a cunoaşte această construcţie intelectuală unicat? Deschideţi aici:

 https://monoskop.org/images/b/b8/Butnaru_Leo_ed_Manifestele_avangardei_ruse.pdf


duminică, 3 martie 2013

130 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI



Umberto SABA (1883 –1957)

FERICREA

Juneţea îndrăgostită de greutăţi
spontaneu le oferă spatele său.  Nu
rezistă. Plânge de melancolie.

Vagabondaj, evaziune, poezie,
Risipă de bucurie într-un târziu. În târziu de seară
văzduhul îşi pierde greutatea şi paşii devin
uşori. Ziua de astăzi e ce-i mai bun din cea de ieri,
dar încă nu e fericirea.

Într-o zi fără înşelătorie ni se va arăta
chipul său, şi fiecare dintre noi va vedea
cum i se destramă ca un fum inutil durerea.

                                     Traducere de Leo Butnaru
                                                               

vineri, 1 martie 2013

SECURISTUL ATACĂ




4.III.1987

Reieşind din ceea ce ştiu, constat că la începutul primăverii curente, faţă de cea a anului trecut, întâlneşti mai multe persoane cu mărţişoare la piept. Cred că predispunerea faţă de simbolul reînnoirii este stimulată şi de noile timpuri, de transformări spre bine, pe care le trăim. Fără o comparaţie forţată, fără exagerări… Lume e tot mai descătuşată.

Una din menirile magnetofonului – şi cea de a dezvolta vorbirea cursivă, frumoasă, corectă a copiilor. În orice caz, D. Mi. tocmai pentru aşa ceva şi-a procurat un minimagnetofon japonez. Feciorul şi fiica sa deapănă basme, recită poezii, se aud de pe bandă, ici-acolo intervine tăticul cu o luminare de vocală, cu o punere la loc a accentului, de parcă ar dori încă de pe acum să-şi pregătească odraslele pentru „crăinicie” la radio-televiziune unde, deocamdată, e dezastru de rostire aiurea. Dar parcă nu arată mai simpatic un om simplu care vorbeşte frumos? De ce să ne bunghim numai la boarfe-veşminte şi farduri străine şi să nu apreciem, cu încântare, ceea ce este autohton şi frumos: graiul rostit cu respect şi mândrie?