Umberto SABA (1883
–1957)
FERICREA
Juneţea
îndrăgostită de greutăţi
spontaneu le
oferă spatele său. Nu
rezistă. Plânge
de melancolie.
Vagabondaj,
evaziune, poezie,
Risipă de bucurie
într-un târziu. În târziu de seară
văzduhul îşi
pierde greutatea şi paşii devin
uşori. Ziua de
astăzi e ce-i mai bun din cea de ieri,
dar încă nu e
fericirea.
Într-o zi fără
înşelătorie ni se va arăta
chipul său, şi
fiecare dintre noi va vedea
cum i se destramă
ca un fum inutil durerea.
Traducere de Leo Butnaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu