POEME PRIN ANI

 

 

&
 
Spre limba maternă venim
din limba paternă – Tăcerea
Dumnezeiască…
 
&
 
Homer nu a scris niciun rând
Socrate nu a scris niciun rând
 
În absența manuscriselor
zeii îi ascultau în original
 
după care urmă evanghelistul exasperat
de sărăcia cuvintelor
și de cei fericiți săraci cu duhul
alinat de îmbelșugarea tăcerii
pe când ajunsese să scrie resemnat
              cuprinsul testamentelor
 
&
 
Se isprăvi și guralivul Demostene...
 
Îl credem
                  pe tăcerea-i de onoare...

 

 
&
 
va fi să mă lovesc totuși
de marele
C U V Â N T
prefăcându-mă în
cioburi
             cioburi de tăcere
de liniște negru-strălucitoare
 
&
 
Deja
circ(a) (și pâine) două mii patru sute de ani
din gâtlejul iritat (al lui Antistene să  zicem)
iradiază în prea-încrâncenată tăcere
aura posibilei sudălmi
sugrumate (de bunul simț?);
                                         iradiază
schița de nimb a(l) puterii de a renunța la riposta
care nu e demnă de o incoruptibilă discordie…
 
&
 
Etern inaccesibilă lui Orfeu
tăcerea ta, Euridice, nefiind alta decât
sensul bolnav al cuvântului iubire.
 
&
 
Asta e – gospodina nu o dată
are o misiune ingrată
pe care nu și-a dorit-o
însă foamea nu alege
dă de-a dreptul
dă peste om.
 
Asta e – nu o singură dată
și tu ai o misiune ingrată
precum acum când
ca Salomee
în locul cătanei lui Irod
pe fundul de bucătărie tai capul crapului
nimbat auriu;
 
poate capul
unui Ioan-Tăcere-de Aur al peștilor…
 
&
 
Dar aveți puțintică răbdare – nu întrerupeți morții
din tăcerea lor.
 
&
 
Unele istorii pur și simplu trebuie lăsate să se stingă.
Unele istorii sunt de inexplicat.
Unele istorii pur și simplu trebuie trecute sub tăcere – tăcerea
fiindu-le de fapt glasul menit
iar limba în care sunt scrise – lama cuțitului
corp de literă – opt puncte tipografice
petit.
 
&
 
Suntem mulți.
Tăcem
fiecare fiind anti-
poliglotul tăcerilor celorlalți.